Poezia “Nu mai vreau să fiu”
Nu mai vreau să fiu
Mi te-ai smuls cu forţa de pe buze,
Pe pleoapă mi se zbate-o amintire,
O picătură curge în cuvinte-muze,
Dar în nori nu mai e loc pentru iubire!
Aerul mi-a sărăcit de ale tale şoapte,
Pe-obraji săpat surâsul tău mă doare,
Glasul tău nu mă mai strigă-n noapte,
Sunt înconjurat doar de cuvinte goale!
Sufletul mi-e chinuit de sentimente,
Un demon a-nceput un joc în mine,
Pe chip îmi arde numai gesturi lente,
Cât îmi lipseşte-acel senin din tine!
Mai am un dor ascuns din care mă inspir,
Chiar dacă este bântuit de un trist şi rece:
“Nu mai vreau să fiu!”
(Duzina de cuvinte: noapte, pleoapa, obraznic, soapte, joc, picatură, inspir, nori, chip, demon, obraji, senin.)
Sursa Foto: Pixabay
Poveste scrisă pentru duzina de cuvinte… alte duzine, mai inspirate, mai “obraznice“, găsiţi şi la Eddie în tabel.
Articole asemănătoare:
-
Caietul cu poezii 54 – Linia
-
Caietul cu poezii 53 – Tablou cu maci
-
Caietul cu poezii 52 – Germinare
-
Caietul cu poezii 51 – Simţi?
-
Caietul cu poezii 50 – Dincolo de cuvinte
6 Comments
Nostalgic, dar frumos! Sentimentele pot fi grele uneori, știu foarte bine acest lucru. Dar iubirea rămâne frumoasă.
Nici nu poate fi altfel! Iubirea… Mulţumesc, Claudia.
Îţi doresc senin… Şi vers.
Îmi doresc senin în vers…
“Un demon a-nceput un joc în mine”
Şi îngerii au demonii lor!
Dacă şi îngerii au demonii lor!
Credeam că o sa îmi pui link-ul cu Dan Bittman…