Poezia “Germinare”
Germinare
Venise iarna,
şi la primul
ger…
m-ai smuls
brutal din tine
şi m-ai presărat,
bucăţi,
prin câmpuri
bântuite de flori.
Am încercat
să mă recompun
în scântei
de gânduri
şi cu vâlvătăi
să pârjolesc
întregul orizont
căzut printre
bulgări de
pământ.
Am încercat…
dar s-a pornit
ninsoarea şi
fulgi mari
de zăpadă
m-au acoperit
Mă uit în mine
şi mă surprind
într-o nouă
stare, o stare
de germinare!
Articole asemănătoare:
-
Caietul cu poezii 51 – Simţi?
-
Caietul cu poezii 50 – Dincolo de cuvinte
-
Caietul cu poezii 49 – Se scutură cerul
-
Caietul cu poezii 48 – Pământ de flori
-
Caietul cu poezii 47 – Chemare
2 Comments
Da, da, ghiocei. A venit timpul lor.
A venit timpul lor, aşteptăm şi soarele să ne încălzească…