Poezia “Tăcerile mele”
Tăcerile mele
Printre rândurile tale
se rătăcesc
tăcerile mele.
Zâmbetul tău,
câteodată trist,
alteori copleşit,
naşte zâmbetul meu.
Oftezi, şi împingi
umerii tăi
în căutarea
umerilor mei.
Privirea ta
se aşează caldă
în întâmpinarea
gesturilor mele.
Un fuior de fum
îţi ascunde duios
emoţia ce te cuprinde.
Şi aştepţi, aştepţi ceva…
Printre rândurile tale
convieţuiesc
tăcerile mele.
– Taci?
– Te privesc!
Articole asemănătoare:
-
Caietul cu poezii 28 – Vis comun (Paradisul pierdut)
-
Caietul cu poezii 27 – Scrisoare către ieri
-
Caietul cu poezii 26 – Fără răspuns
-
Caietul cu poezii 25 – Şi rimele se pierd în aşteptare
-
Caietul cu poezii 24 – Credeam
14 Comments
Emotionant, cum ne-ai obisnuit!
Îţi mulţumesc, Radu!
Şi aştepţi, aştepţi ceva şi
tot primeşti altceva…
rătăciţi din întâmplare
în tricotul din scăldare…
Fiecare primeşte ceea ce trebuie, nu altceva! 🙂 Mulţumesc, Alma.
Superb….
Mersi…
Tac. Te privesc. Pe curând!
Sau rămas bun!
Te adun dintre rânduri
Un gest, un gând, o tresărire
O dorință fierbinte
O privire în urmă, un pas înainte
Te adun, te privesc
cum mori, cum renaști apoi,
mult mai frumos, din cuvinte!
În tăceri cuvintele se modelează şi apoi îşi împlinesc destinul mai uşor!
Foarte, foarte frumos, Adrian! Ceva de aici, mi-a amintit de Blaga.
Îţi mulţumesc frumos, Mihaela!
Sufletul nu cunoaște tăcerea,
El doar adastă să vină durerea
Sau fericirea deplină de viață,
Iar viața e apă,
În curgere lină sau zbuciumată,
Acum este dor, acum e lăcată
Pusă pe lanțul robiei de simțuri.
Viața-i cu zgrumțuri!
Frumos comentariul tău, Mugur! Îţi mulţumesc.