Poezia “Şi rimele se pierd în aşteptare”
Şi rimele se pierd în aşteptare
Toată noaptea
am dorit să
încep o poezie nouă,
dar aceleaşi două versuri,
fără rimă,
se repetau obsesive,
în visuri prea ruginoase.
Mi-e teamă
de dimineţi brumurii,
ce mi se scurg
în fereastră,
cu stele neaprinse
şi înmuiate
de bolţi prea ploioase!
Toată ziua,
am căutat o rimă
pentru o poezie nenăscută
dar aceleaşi cuvinte
fără noimă
nu vroiau să se aşeze
într-un dans împerecheat.
Mi-e teamă
de seri apăsătoare,
ce mă rănesc
în suflet,
cu soare nevăzut
şi alungat de nori
într-un cer deocheat!
Mi-e zi şi noapte
o dureroasă căutare,
Căci uneori şi rimele
se pierd în aşteptare!
Articole asemănătoare:
-
Caietul cu poezii 24 – Credeam
-
Caietul cu poezii 23 – Pentru vecie
-
Caietul cu poezii 22 – Obsesie
-
Caietul cu poezii 21 – Voluptoasele tristeţi
-
Caietul cu poezii 20 – Neputinţă
9 Comments
Si rimele se pierd si dor
Ca orice-i asteptare
De teama si cuvintele ne mor
Dar si tacerea e o binecuvantare…
Tăcerea nu-i binecuvântare
E mai mult apăsătoare
O povară ce ne-ndreaptă
Spre lumina ce ne-aşteptată
Ca rimele sa cante
Gandul trebuie sa taca
Ca inima sa inteleaga
Liniste sa se faca…
Un gând nu ştie să tacă
Mă retrag discret în sală şi urmăresc duelul vostru din scenă! Îţi mulţumesc, Dor. Îţi mulţumesc, Radu.
@Adrian
De-un duel eu n-am vorbit
“Dor” doar s-a nimerit
Cu versuri mestegiucite
De nimeni altul nimerite
Iar cortina nu ascunde
Ce-i in suflet
Si nu minte…
Scuze pentru diacritice, dar de aceasta data pur si simplu n-a vrut sa le ia
între zi şi noapte
graniţe, nu sunt trasate
lasă visul să zboare
rimele vin, sunt uşoare
Rime neîmlânzite ai
Tu, aici, pe ceas trecut,
Dar poemul tu ni-l dai
Nou nout neîntrecut
De tacerea ce-o spuneai.
Citesc maculatură oarbă,
Obscen de nude foi virtuale,
Incapabile să soarbă
Idei, plângeri, plăceri,
Incapabile să dea
Tot ce-a fost înainte de ieri
Cu inima.
Ascultă,
Lasă poezia oarbă
Și mută,
Faci literatură snoabă