Poezia “Credeam”
Credeam
Aseară,
aş fi vrut
să mă prăbuşesc
vinovat şi interzis
în mine.
Dar mi-era teamă
să nu mă agăţ
în sentimente inutile,
mi-era teamă
să nu îmi strivesc
gânduri rătăcite,
mi-era teamă
să nu întâlnesc
fantomele de altă dată!
Dimineaţă,
am plonjat
împăcat şi indiferent
în mine.
Dar în căderea mea
nu am întâlnit nimic,
în suflet
doar un gol imens
şi rime nesfârşite.
Fantomele din mine
nu au chipuri,
ci sunt rime!
Şi eu care credeam!…
Articole asemănătoare:
-
Caietul cu poezii 23 – Pentru vecie
-
Caietul cu poezii 22 – Obsesie
-
Caietul cu poezii 21 – Voluptoasele tristeţi
-
Caietul cu poezii 20 – Neputinţă
-
Caietul cu poezii 19 – Copilul
24 Comments
Fiecare dintre noi ascunde un abis! 🙂
Mai bine sau mai rău! Mulţumesc, Radu.
Abisul e abis! Nu stiu daca poate fi rau sau bun pana nu-l cercetez. 🙂 Si atunci, parerea mea poate fi doar subiectiva! 🙂
Nu abisul este mai bun sau mai rău, ci fiecare îşi ascunde abisul în felul lui, mai bine, mai rău!!!
Abisul e abis! 🙂
“De priveşti îndelung abisul, află că şi abisul îţi scrutează străfundul sufletului.”
Vezi, nu s-a întâmplat nimic rău, ai descoperit versuri inspirate.
Abisul şi sufletul sunt ca două sfere, ce uneori se atrag, alteori se resping, şi când e mai rău… se confundă! 🙂
Îţi mulţumesc pentru aprecierea ta, Centurion!
“Aseară,
aş fi vrut
să mă prăbuşesc
vinovat şi interzis
în mine.”
Versurile acestea m-au făcut să mă prăbuşesc “vinovat şi interzis/în mine” pentru că nu ţi-am spus, de când te citesc, cât de frumos comprimi visul cu inima. Între cădere şi-nălţare, de la agonie la extaz, printre sau între, pe-acolo-i sufletul.
Nu am ştiut că mă citeşti! Mă bucur foarte tare. Mă bucur că Antonela, că “Sporovaieli” a ajuns printre rimele mele. Mă bucur că ai privit la prăbuşiri interzise şi căderi printre rime, pe acolo pe unde sufletul e gol uneori sau e plin, e abis sau contopit cu un vis…
Aseară am văzut un vinovat
ce vroia sa se prabuseasca in abis
i-am întins mâna și i-am zis
Hei, omule!Așteaptă până-n zori
e dureros să te sfarami
să împrăștii peste tot
cioburi de vis.
Dimineață, nu l-am aflat
l-am strigat speriată
hei, omule,
nu cumva chiar te-ai sfărâmat .
Din abis
s-a întors un ecou stins
heii, sunt viu, al naibii de viu
numai că m-am încurcat
între rime și vis.
Morala
noaptea este cel mai bun sfetnic,uneori
orice coșmar sau fantomă dispare în zori
Mă laşi fără replică cu fiecare comentariu al tău, Maria!
Trebuie să fac un update la “prăbuşire”:
Aseară,
în timp ce mă prăbuşeam
vinovat şi interzis
în mine,
am auzit o voce
strigându-mi cald şi duios,
şi m-am oprit încurcat,
agăţat printre rime…
E bine ca s-au aflat rimele
la timp sa te-agate
oricum nu te-ai fi sfaramat
jos te-ar fi prins doua brate.
Ce bine! Mâine seară mă pregătesc să mă prăbuşesc…
eu pregatesc din seara asta
bratele promise
doua brate cu frunze din copacul cu vise.
l
A venit seara. Am emoţii. Mă liniştesc. Gata. Sunt pregătit. Mă voi prăbuşi în mine. La “zero” sau la “şi”? Hai la zero. Zero e perfect, ca un abis sau ca un suflet gol. OK. Trag aer în piept. Încep… Trei, doi, unu, zero… Mariaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Eu am crezut ca glumesti
noroc de covorul de frunze
si de bratele mele
ca nu te-au lasat sa te zdrobesti.
Îţi mulţumesc pentru că m-ai salvat, Maria!
dacă vreți să citiți și un alt tip de poezie, după părerea mea bună, intrați pe http://meyeway.wordpress.com. Iertați-mi promovarea site-ului, însă chiar cred că nu veți regreta.
Ma asteptam sa gasesc altceva decat cuvinte perechi.Oricum efortul de a le imperechea este de apreciat..
E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Insirând cuvinte goale
Ce din coada au sa sune.
Am citit postarea cu titlul”fericire tarzie”…las aici comentariul meu, cu scuzele de rigoare cerute lui Adrian.
Strofa este din poezia” Criticilor mei”-Mihai Eminescu
Eu am citit două, “fericire târzie” plus “atmosferă”. “Atmosferă” e mult mai bună, i-am dat un LIKE şi i-am lăsat un mesaj… de încurajare. E adevărat că eu nu am lăsat niciodată un link la necunoscuţii pe care i-am citit prima dată, şi nici nu m-am promovat astfel…
Acum, ce sa mai spun si eu.Comentariul meu era doar pentru “fericire tarzie” …poate mai tarziu voi avea motive de admiratie, cine stie.
Când am primit email-ul cu acest comentariu de la tine, iniţial am crezut că este pentru mine, şi deja îmi începuse o sinucidere în masă a rimelor!… 🙂
Fir-ar sa fie!
provocam cea mai mare tragedieI
In sfarsit
bine ca n-ai sinucis nimic
ba chiar mi-ai zambit.
Sa ai un sfarsit de saptamana linistit!
imi cer scuze c-am avut
indrazneala de-a incerca
acum, chiar de la-nceput
sa ma promovez asa
nu am vrut sa fiu lipsit
de bun simt sau de respect
insa m-a cam ratacit
lacomia, ce e drept.