Când tu îmi eşti primăvară
ochii mi se topesc de dorul tău,
sufletu-mi răsare din lunga aşteptare,
iar gândurile-fluturi îmi zboară
către tine!
Când tu îmi eşti vară
celulele mele înnebunite caută umbra ta,
degetele neastâmpărate scriu romanţe în nisip,
şi mi-e o sete, o sete cumplită
de tine!
Când tu îmi eşti toamnă
visele mi se scutură pentru a se întrupa
în gîndurile tale,
cerul mi se întunecă de chipul tău,
iar lacrimile mi se contopesc cu ploaia
ta!
Când tu îmi eşti iarnă
paşii grăbiţi spre fericire întipăresc în zăpadă
numele tău,
sentimentele mă năpădesc din fulgii mari căzuţi,
şi aerul rarefiat ne trezeşte inimă in inima
mea şi a ta!
Cănd tu mi-eşti anotimpuri
Eu îţi rămîn supus ceaslov!
