Recomandările mele pentru acest week-end în “Recomandările săptămânii“:
-
Mihaela (Gmxul) cu articolul “Articole copiate sau originale?” – o mică excepţie, nu este un articol nou, dar este de actualitate. Despre bloggeri copy / paste. Sunt unii care vânează doar concursuri şi în rest c/p. Voi aţi identificat astfel de bloggeri?;
-
Irealia cu articolul “Gospodiva ia lecții de fotografie” – despre participarea Gospodivei la un curs de fotografie. Credeţi că va vedea lumea cu alţi ochi după terminarea cursului?;
-
Jurnalul unei Eve cu articolul “Suntem egali, dar de fapt nu suntem” – despre egalitatea dintre sexe, pardon, despre egalitatea dintre genuri, cum ni se recomandă de la Bruxelles. Sunt femeile egale cu bărbaţii? Eva ne spune că sunt femei care doresc tot mai mult să se compare cu bărbaţii! De ce aţi face asta Doamnelor? Simone de Beauvoir (militantă faimoasă pentru emanciparea femeilor) a spus că “femeie nu te naşti, ci devii”. A fi femeie înseamnă mult mai mult decât banala dispută dacă suntem egali sau nu!!! Vă invit să citiţi articolul Evei;
-
Elly Weiss cu articolul “Un amestec al tuturor esențelor pe care le port…” – despre talent, pasiune, muncă, perseverenţă, despre un vis devenit realitate. Despre Patricia Kaas;
-
Dana Lalici cu articolul “Blogul: a full time job?” – despre cât timp vrem şi reuşim să alocăm blogului;
-
Liviu Rădulescu cu articolul “Ziua In Care, Aproape, Mi-A Fost Rusine Ca Sunt Român!” – despre goana cu orice preţ după notorietate a unora din media, călcând cu bocancii chiar şi pe nenorocirea oamenilor;
-
Life is but a Dream cu articolul “Miercurea fara cuvinte (6) – Cuteness Overloaded” – e sfârşit de săptămână şi ajunge cât aţi citit, doar bucuraţi-vă ochii cu micuţa Emilia, un bebe dulce, dulce de tot;
Până săptămâna viitoare vă doresc un week-end minunat!!!
P.S. Dragi prieteni blogosferici, în următoarele 6 zile sunt plecat cu familia într-o mică vacanţă, pe litoralul bulgăresc, la Nisipurile de Aur. Voi fi prezent pe blog doar în regim de avarie, aşa că nu vă supăraţi prea tare dacă nu reuşesc să vă citesc în această perioadă. 🙂
Poezia “Rugă”
Bucureşti. Sâmbătă seara, săptămâna trecută. Orele aproximative 21.00. Zonă centrală, pe lângă Universitate. O întâmplare devenită banală pentru o capitală europeană, în deceniul 2 al secolului 21. Un grup de intelectuali rrromi călcau în picioare, la propriu, un bărbat, un om. Cu pumni, cu picioare, ba unul din ei cu mai multe clase avea chiar o lopată. Da, nu glumesc şi nu greşesc. Un adevărat RRRom Chilote îl bătătorea efectiv pe acest OM. Apoi, ceilalţi vreo cinşpe diplomaţi de ferentari plus o divă pirandă treceau peste el şi îl asfaltau.
În 29 aprilie 2013 pe Hotnews era publicată o ştire legată de înscrierea în clasa pregătitoare. Se prelua o declaraţie a ministrului Educaţiei, Remus Pricopie, care într-o videoconferinţă cu reprezentanţii inspectoratelor şcolare din teritoriu, prezenta un top 50 al celor mai căutate şcoli din ţară în funcţie de cererea pentru înscrierea la clasa pregătitoare. Evident că acest clasament nu reprezenta neapărat şi un top al calităţii. În acest clasament Şcoala Gimnazială nr. 195 din sectorul 3, Bucureşti, se poziţiona pe locul al doilea la nivel naţional.
Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!
Cine este White Car? Albă ca Maşina este draga mea Sanderuţa. La toamnă împlineşte cinci anişori. Ştiu că pentru o maşină cinci ani de viaţă înseamnă foarte mult. Chiar mai mult decât la unele animale, de exemplu la câini. Teoretic, trebuie să fie bătrână şi hăndrălită. Dar maşinuţa mea e una deosebită, magia cu care a apărut o face să rămână la fel de frumoasă şi imaculată. O iubesc la fel de tare ca acum cinci ani, mai ales pentru modul şi clipa în care a apărut. A intrat în viaţa noastră, a familiei mele, într-un moment cu totul special. Să vă povestesc despre ce e vorba!
Cele mai interesante articole ale săptămânii în recomandarea – “Vinerea recomandăm articole“:
Până săptămâna viitoare vă doresc un week-end minunat!!!
Poezia “Legământ”
Această săptămână este una de serbări în familia noastră. Vineri are Kărluţa serbare la şcoală. iar luni a avut Măriuca la grădi. Mare serbare mare, la grupa mijlocie “Voiniceii” de la gradiniţa “Peştişorul de aur”. Maria a fost costumată în Zâna Primăverii. Aglomeraţie mare, părinţi, bunici, fraţi şi surori, sala de festivităţi plină, şi căldură mare. Copiii, toţi costumaţi, care mai de care în personaje dragi lor, în prinţi şi prinţese, în piraţi, în zâne, Albă ca Zăpada, Cenuşăreasa, Pitici etc. Toţi deopotrivă frumoşi şi amuzanţi, unii mai timizi, alţii mai dezinvolţi.
Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!
My naam is Patricia, Patricia de Jonk. Ek is gebore in die stad van Gaborone, die hoofstad van ‘n Afrika-land genoem Botswana. M-am născut într-o familie de afrikaans, în oraşul Gaborone, capitala statului african Botswana. Suntem una dintre cele mai vechi familii aparţinând minorităţii albe din ţară. Rădăcinile noastre se întorc în timp până în secolul al XVII-lea, în Ţările de Jos, sub dominaţia spaniolă a lui Filip al IV-lea. În perioada aceea, datorită persecuţiilor la care era supusă populaţia de religie calvinistă, strămoşii mei s-au înrolat în Compania Olandeză a Indiilor de Est, au părăsit Europa şi s-au stabilit în Africa de Sud, pe coasta atlantică, punând bazele Coloniei Capului.
Poezia “Hibernalul dor”
Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!
Pentru că este un mod foarte elegant de a atrage atenţia propriilor cititori despre cele mai interesante articole ale săptămânii, mă alătur şi eu în fiecare vineri cu recomandări – “Vinerea recomandăm articole“:
-
Life is but a Dream cu articolul “Cum gândesc copiii?” – despre copii, şi despre minunăţiile spuse de ei;
-
-
Javra cu articolul “Lăsaţi-mă în pace!” – despre linişte şi despre dorul de singurătate;
-
Mihaela (Gmxul) cu articolul “I’m so bored….” – despre oboseală, despre inspiraţie, despre bloggăreală;
-
Irealia cu articolul “Păpușarii” – despre destin, despre cine este Păpuşar şi cine este păpuşă;
-
Pishky cu articolul “1 IUNIE” – despre copilărie;
Până vinerea viitoare vă doresc un week-end minunat!!!
Poezia “Ce este ura?”
Noapte… Este o oră foarte târzie, a trecut de ceva timp miezul nopţii. Cam aceeaşi oră la care Mircea Geoană îl vizita pe SOV. O oră neprielnică de ieşit pe stradă, cu atât mai mult de făcut vizite. Duhurile rele împreună cu Ielele umblă brambura pe străzile oraşului, căutând muşterii tocmai buni de speriat. Care ele? Nu ele, ci Iele! Nu vorbesc de dezbrăcatele alea în negru, care s-au proţăpit pe centură, ci de fetele alea frumoase, dezbrăcate în alb, care s-au plantat la TV şi care bântuie noapte de noapte după fotbalişti. Uite chiar acum au pus ochii pe unul!
Din ciclul “Actor şi regizor prin Munţii Carpaţi”:
Prima dimineaţă în Apuseni ne întâmpină rece şi ploioasă, aidoma zilei anterioare, când tot drumul de la Bucureşti până aici, şi sosirea în Apuseni au fost marcate de această vreme. Cum vă povesteam în articolul precedent, eram avertizaţi deja de câteva zile, dinaintea plecării în vacanţă, că vom avea o vreme foarte ploioasă, şi încercam să ne păstrăm optimismul cât mai intact. Eram hotărât să înfrunt toate stihiile naturii, şi să îmi bucur sufletul de frumuseţile Apusenilor. De când aşteptam să ajung în această zonă!
Poate că un început de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!
Mă trezesc în fiecare dimineaţă cu privirea avidă de lumină, cu ochii buimaci aţintiţi către soare. Am nevoie de soare, am o nevoie organică de razele lui, de atingerea lui, şi el este din ce în ce mai distant. Cu fiecare trezire lumina e mai săracă, razele se curbează indiferente peste trupul meu, căldura se furişează vinovată către dimineţile altora, şi mi-e frig, şi mi-e din ce în ce mai teamă. Mi-e teamă de nopţile ce se-nmulţesc sărace şi fac ca zilele pustii să se sufoce. Mi-e teamă de răsăritul confuz ce nu mai ştie cine vine şi cine trebuie să plece.
