Miercuri dimineaţă cobor din bloc împreună cu fiică-mea şi ne grăbim spre parcare. E ora 7.15, suntem pe fugă, Kărluţa trebuie să ajungă la şcoală cu câteva minute mai devreme pentru a pune la punct împreună cu o colegă de clasă susţinerea unui mic proiect la Tehnologie. Era vorba despre o maşină a viitorului ce funcţiona cu un combustibil revoluţionar. Joacă frumoasă de copii. Ne urcăm într-o maşină a prezentului, în Sanderuţa mea cea albă, şi mă pregătesc să bag cheia în contact. Pe exterior o bucată mare de ceva nedefinit zace pe parbrizul maşinii mele. Ce o fi chestia aia? Mă uit mai atent şi aceea bucată pare că seamănă cu un număr de înmatriculare. Trag aer adânc în piept şi îmi fac curaj să mă dau jos din maşină.
Mă aplec din lateral peste parbriz. Într-adevăr, era un număr de înmatriculare, era numărul maşinii mele. Îl iau de pe parbriz şi observ cum partea inferioară a suportului este spartă. Cu mişcări precipitate mă duc în faţa maşinii. Evident numărul nu era acolo. Restul părea în regulă. Fac doi paşi laterali stânga şi descopăr a doua scenă a “crimei”. Bara din faţă era spartă în partea laterală inferioară. O bucată din ea de mărimea unei jumătăţi de palmă era pe jos. Mă uit şi văd alte mici bucăţele rupte din bară. Pe aceeaşi parte la 1.5m era parcată maşina soţiei, maşină ce nu fusese mişcată în ultimele 36h, de când mişcasem eu ultima oară maşina mea. În faţă un mic trotuar iar pe el, pe partea dinspre stradă, erau stâlpi de fier ce protejau. Niciunul din ei nu erau rupţi în dreptul parcărilor noastre. Ce Dumnezeu! Cum a fost lovită maşina? Şi cu ce?
Schimb câteva impresii cu Kărluţa. Ce ar putea fi? Vreun biciclist obosit. Sau unul cu vreun motor, scooter. Îmi este greu să înţeleg cum s-a putut întâmpla. Dau un ocol maşinii şi pe partea cealaltă, tot la bara din faţă, tot în partea laterală jos a treia “scenă” a crimei. O bucăţică cât o carte de vizită ruptă din colţul de la bară. Nu mai înţeleg nimic! Ce s-a întâmplat aici? Supărat, culeg toate bucăţile de plastic de pe jos, mă urc în maşină şi o duc pe fată la şcoală. Apoi, las maşina în parcare, plec la muncă bombănind şi gândindu-mă la nesimţirea multor români.
Spre seară îmi cumpăr un suport pentru număr şi mă duc în parcare să îl montez pe maşină. În parcare la vreo 10m distanţă de maşina mea un vecin trebăluia pe lângă a lui. Ne cunoaştem doar din vedere dar ne salutăm când ne întâlnim prin parcare, locuieşte la două blocuri de mine. Îl salut discret de la distanţă şi îmi văd de treburile mele. “Vecine, ţi-au făcut varză maşina!” zice el. Trag o grimasă pe faţă şi dau din cap mâhnit. Ce? De unde ştie?… “Cum? Aţi văzut ce s-a întâmplat? Cine a făcut asta?” întreb eu agitat. “Am văzut de la balcon.” şi arată cu degetul spre o laterală a blocului în care locuieşte. “Câinii!” Rămân interzis. “O haită de câini ţi-au făcut asta! Erau vreo şapte-opt.” continuă el. Şi mi-a povestit ce a văzut. O haită de câini alergau înnebuniţi o pisică iar aceasta disperată s-a băgat sub maşina mea. Aşa a căzut victimă Sanderuţa mea. Şi cum nu mai am CASCO la maşină, sărăcuţa de ea o să rămână marcată pe viaţă din cauza unor câini comunitari.
Am un prieten vechi de când lumea, ne cunoaştem de pe vremea când trăgeam cu ventuze într-un anumit tablou aşezat deasupra catedrei în sala de clasă. Ştiţi voi despre ce oroare este vorba. Prietenul acesta al meu s-a făcut membru de partid, a devenit pesedist cu acte, sau cu carnet. În ultimele săptămâni am tot avut discuţii cu el despre cât de multe a făcut în sectorul 3 noul primar Negoiţă. Care Negoiţă? Unul din ei! Credeţi că este vreo diferenţă între vechiul Negoiţă şi noul Negoiţă? Să fim serioşi! Aceleaşi bănci “interschimbabile”, aceleaşi borduri “scalabile”, garduri şi alei “upgradate” fără nicio justificare. Iar blocurile zac nereabilitate cu miile. Cică nu mai sunt bani! Nu vă mai spun de locurile de joacă amenajate din Parcul IOR ce s-au deteriorat şi va trebui să se apropie noul mandat ca să se mai mişte ceva. Tocmai îmi povestea dragul meu prieten că au dispărut câinii din sector. Şi ăştia de unde au apărut? Ăştia care mi-au “vandalizat” maşina de unde au ieşit? Poate or fi fost aduşi de duşmanii “ideologici” ai primarului. Poate or fi fost aduşi din galeria dinamovistă de pe Ştefan cel Mare, implantaţi aici pentru a muşca şi virusa toată suflarea din sector cu scopul de a o transforma într-o masă alb-roşie. De ce nu s-au dus să alerge pisici prin jurul Marelui Grand Otel? Sau la primărie să bage frica în consilieri şi să muşte din clanţele birourilor? De ce? De ce tocmai din Sanderuţa mea?
Pe mine cine mă despăgubeşte pentru paguba produsă de această haită de câini comunitari?
Da, oricât de mult iubesc animalele ştiu ce înseamnă haita liberă de pe stradă, din pădure. Offf. Îmi pare rău.Ştiu ce înseamnă să ai astfel de neplăceri.Mihai a scos odată un pisic din …capotă. Praf îl făceam. Plus că există riscul, iarna, când vii şi motorul e cald, ei să se adăpostească sub ea..şi rod …multe. De exemplu, câinii din zona mea…nu pot fi prinşi, se evaporă în pădure …şi se înmulţesc. Mai mor de foame, dar ….
Ştiindu-te stelist este clar că haita sau poate pisica era dinamovistă 😉 Lăsând gluma, nu prea ai tu acum dispoziţie pt. aşa ceva. Rezolvarea problemei ar intra în sarcina primăriei, şi există metode deloc barbare, interes nu prea este (deh, mai e până la “locale”). “Problema” aşa-zişilor “câini comunitari” ori mai pe şleau maidanezi, a fost însă generată de autointitulaţii, iubitori de animale. Sunt unii care nu pricep că atunci când îţi iei un câine acesta va face parte din familie şi după ce creşte mare şi nu mai este “căţeluţul de pluş” atât de iubibil şi alintabil, vorba celor de la trupa Taxi.
P.S.: pe viitor agaţă şi tu un fanion ori măcar un breloc dinamovist de oglinda retrovizoare interioară (aşa la derută, că tot stelist rămâni pt. cei care te cunosc).
Am citit, am recitit, le-am citit si baietilor mei, si tot nu imi vine sa cred ca se poate intampla asa ceva. Parca ai fi parcat in Africa si ar fi incercat hienele sa se hraneasca din masina ta…
Cred ca ti-ai luat deja gandul de la despagubiri, nu?
Ca să pot primi despăgubiri ar trebui să dau în judecată Primăria. Aşa ar trebui să facă toţi cetăţenii care se confruntă cu probleme generate de proasta gestionare a edililor. Nici nu ştiu ce să fac, dacă să mă complic cu aşa ceva!
Imi place sa descopar articole cu informatii mai bune sau mai putin bune din domeniul auto. Multumesc pentru oportunitate. Succes cu site-ul in continuare.
14 Comments
N-am mai auzit de asa intamplare… mare ghinion ai avut. N-o sa te despagubeasca nimeni, asta e clar 🙁
Păi dacă pentru gropi te poate depăgubi primăria, de ce nu ar putea şi în acest caz, problema câinilor comunitari este 100% problema primăriilor! 🙂
Da, oricât de mult iubesc animalele ştiu ce înseamnă haita liberă de pe stradă, din pădure. Offf. Îmi pare rău.Ştiu ce înseamnă să ai astfel de neplăceri.Mihai a scos odată un pisic din …capotă. Praf îl făceam. Plus că există riscul, iarna, când vii şi motorul e cald, ei să se adăpostească sub ea..şi rod …multe. De exemplu, câinii din zona mea…nu pot fi prinşi, se evaporă în pădure …şi se înmulţesc. Mai mor de foame, dar ….
Bine că nu au fost oameni în acel moment prin parcare, la cât de agitaţi erau câini se putea întâmpla vreo nenorocire. Ce să mai spun!
Îmi pare rău pentru pierderea ta! 🙁
Îţi mulţumesc că eşti alături de mine. 🙁
Mi-e mila de ” Sanderuta” ta si imi pare rau de asa ghinion.
Macar te-ai lamurit ce s-a intamplat.
Îţi mulţumesc, Dana. E bine că măcar am aflat.
Ştiindu-te stelist este clar că haita sau poate pisica era dinamovistă 😉 Lăsând gluma, nu prea ai tu acum dispoziţie pt. aşa ceva. Rezolvarea problemei ar intra în sarcina primăriei, şi există metode deloc barbare, interes nu prea este (deh, mai e până la “locale”). “Problema” aşa-zişilor “câini comunitari” ori mai pe şleau maidanezi, a fost însă generată de autointitulaţii, iubitori de animale. Sunt unii care nu pricep că atunci când îţi iei un câine acesta va face parte din familie şi după ce creşte mare şi nu mai este “căţeluţul de pluş” atât de iubibil şi alintabil, vorba celor de la trupa Taxi.
P.S.: pe viitor agaţă şi tu un fanion ori măcar un breloc dinamovist de oglinda retrovizoare interioară (aşa la derută, că tot stelist rămâni pt. cei care te cunosc).
Nu pun aşa ceva în maşina mea indiferent cât de mulţi câini mai bântuie prin Bucureşti.
Am citit, am recitit, le-am citit si baietilor mei, si tot nu imi vine sa cred ca se poate intampla asa ceva. Parca ai fi parcat in Africa si ar fi incercat hienele sa se hraneasca din masina ta…
Cred ca ti-ai luat deja gandul de la despagubiri, nu?
Ca să pot primi despăgubiri ar trebui să dau în judecată Primăria. Aşa ar trebui să facă toţi cetăţenii care se confruntă cu probleme generate de proasta gestionare a edililor. Nici nu ştiu ce să fac, dacă să mă complic cu aşa ceva!
Imi place sa descopar articole cu informatii mai bune sau mai putin bune din domeniul auto. Multumesc pentru oportunitate. Succes cu site-ul in continuare.
Baftă!