Răpciune, anul de graţie 2013. Toamna venise rece şi ploioasă. Ne inundase sufletele de timpuriu cu atâtea culori ruginii. Colac peste pupăză ienicerii au invadat capitala. Acum vreun an i-am zgândărit un pic. Un comando valah norocos a ajuns pe malul Bosforului şi a înfipt mânuşa pe palatul sultanului. O insultă grea pe obrazul defunctului imperiu. Noul sultan, Terim Cuceritorul, s-a hotărât să spele ruşinea. Şi-a strâns armatele de prin toate colţurile Asiei Minor şi a pornit spre malurile Dunării. Spionii osmanlâi l-au asigurat că victoria va fi foarte uşoară. Din informaţiile obţinute, 90% din populaţia României îl primeşte în casa lor pe Suleyman Magnificul, iar femeile se visează în rochiile sultanei Hurrem.
Sunt un tânăr de 25 de ani. Am împlinit această vârstă acum câteva luni. O vârstă foarte importantă pentru lumea în care trăim. Este momentul considerat propice pentru întemeierea unei familii. Societatea noastră te consideră suficient de “educat” pentru a respecta regulile ei, regulile noului statut. Totul este foarte bine pus la punct. Fiecare tânăr trebuie să îşi găsească perechea compatibilă şi împreună să se integreze perfect în societate. Alegerea se face foarte uşor, nici nu trebuie să îţi baţi capul prea mult. Cunoşti o fată, o placi, te place, şi apoi urmează testul. Lucrurile se lămuresc foarte repede!
