Poezia “Joacă în toamnă”
Poezia “Clipe furate”
O psiluneală ratată, simplă, banală, infantilă şi vag ironică…
“O dragoste” – Psiluneli ratate
O dragoste
Un foc de paie la-nceput
cu jurăminţi şi sentimente,
Un strop de ploaie la sfârşit
Cu eschivări şi cu regrete!
Sursa Foto
O psiluneală ratată, simplă, banală, infantilă şi ironică… alte psiluneli neratate găsiţi şi în tabelul Psipsinei.
Articole asemănătoare (psiluneli neratate):
-
Crutoane şi creioane
-
Ce frumoasă eşti…
-
Un pumn de clipe
-
Echilibristică într-un pahar cu vise
-
Decembrie, luni
E frig… E prea frig pentru a da siguranţă strigătelor mărunte ale naturii îndurerate. E mult prea frig pentru a sta calm, rişti să-ţi intre molima abisului în inimă şi să-ţi încleştezi pierderea acută peste zările îngheţate în paguba lumii. Rişti pur şi simplu să te pierzi… Mă macină dorul unei apropiate primăveri!
Mi-ai promis că mă vei duce să văd marea.
– Nu vreau să vii la mine! Mi-ai spus într-o zi.
Nu m-am suparat, ştiam… acolo în ţara aia
unde erai, aveai treburile tale, te opream
din drum. Plecarea mea, pentru că trebuia
să mă întorc, te-ar fi răvăşit.
Dar eu vroiam să văd marea!
Conduceai maşina spre oraşul cu ţărm la mare. Întotdeauna mi s-a părut că eşti sexi la volan. Eşti concentrat şi serios. Priveam casele pe lângă care treceam, oamenii, era totul atât de nou pentru mine.
Aveam o rochie albastră şi, ca din întâmplare, pentru că mă tot fâţâiam pe scaunul ăla, se ridica, lăsându-mi picioarele la vedere, iar tu le priveai. De câte ori maşina se oprea la vreun stop le mângâiai. Râdeam… Deşi ploua, pentru că în ţara aia plouă mereu, mi se părea că acolo lângă tine a pătruns o fărâmă de soare cu razele ei cu tot.
