Toamna trecută, în perioada concursului SuperBlog, m-am “visat” la linia de start al unui maraton cu tot cu emoţii, cu slăbiciuni, cu plămâni fremătând, cu energii gata să explodeze. La finalul acelui articol m-am “trezit” în rândurile aşternute cu o promisiune făcută, cu promisiunea că mă voi pregăti continuu pentru ca anul acesta să pot alerga un semimaraton (în luna octombrie), iar pentru anul 2015 să pot avea curajul de a încerca un maraton. Un pariu cu mine, un pariu cu timpul, un pariu cu propriile limite, un pariu pe care îl reînnoiesc în aceste noi rânduri.
După terminarea SuperBlogului mi-am luat câteva săptămâni de respiro şi am decis ca începând cu prima zi a anului 2014 să încep pregătirea fizică. 1 ianuarie 2014. Petrecerea de revelion s-a terminat. E ora 6.00 am. Mi-am promis că încep pregătirile chiar de azi. Ce fac cu oboseala? Oboseala nu reuşeşte să mă corupă. Îmi pun alarma să mă trezească pe la 11.00. Reuşesc să mă trezesc, mă simt plin de energie, mă îmbrac în trening şi plec în parc. Spre surprinderea mea nu sunt singurul nebun care după o noapte de revelion nedormită îşi face primii paşi de alergare în parc, în dimineaţa de 1 ianuarie. Pentru mine sunt primii paşi ai maratonului.
Am continuat să ies în parc şi să alerg, dar nu cu frecvenţa cu care ar fi trebuit. De două-trei ori pe săptămână, uneori cu pauză, nu este un ritm suficient pentru o astfel de pregătire. Mai ales că distanţele parcurse se limitau la 3-4 km. Ştiu! Foarte puţin pentru ce mi-am propus. Dar, cum de multe ori “natura” conspiră la îndeplinirea ţelurilor propuse, am primit o provocare de la Nadia (fina mea). În ce constă? Să ne înscriem la maratonul organizat la Bucureşti pe 04 mai 2014 şi să alergăm cât ne ţin plămânii, sau mai puţin, până ne prinde din urmă maşina organizatorilor. Vă explic ce este cu această maşină! Şi sper ca acest eveniment să fie momentul care mă va ajuta să duc mai departe tot ce mi-am propus.
Wings for Life World Run este evenimentul organizat pe 4 mai 2014 la aceeaşi oră (ora 13.00), în acelaşi timp, în peste 30 de ţări, cu alergători ce se întrec simultan pe cinci continente. Se estimează peste 100.000 de alergători şi este considerată una din cele mai mari curse organizate vreodată. Linia de finiş este una inovatoare, nu te va aştepta undeva la capătul cursei. Dimpotrivă, simbolizată de o Maşină Oficială, linia de finiş va pleca la un interval de timp în urma alergătorilor şi pe măsura scurgerii timpului va accelera, urmând ca în momentul în care va ajunge din urmă un sportiv să îl scoată din traseu, considerându-se cursa încheiată. Cursa din Bucureşti se dispută pe drumul naţional DN3-DN3A (Bucureşti-Feteşti), pe un teren relativ plat şi fără mari diferenţe de nivel. Se pleacă de lângă Cora Pantelimon, se aleargă pe lângă Complexul Lebăda, se trece de intersecţia cu Cernica, de Centura Bucureştiului şi apoi spre Brăneşti. Şi tot mai departe… Toate fondurile strânse sunt donate cercetării pentru vindecarea leziunilor coloanei vertebrale.
Săptămâna trecută ne-am înscris la acest maraton, eu şi cu Nadia. Astfel “zarurile au fost aruncate”. Ţinând cont de “gradul” de pregătire, de timpul destul de scurt până la eveniment, de caracteristicile cursei (cu acea linie de finiş care te prinde din urmă), mi-am propus o ştachetă ridicată. Sper să parcurg 10 km până când linia de finiş mă va ajunge. Estimativ, înseamnă să ajung în Brăneşti, aproape de locul grătarelor de altă dată. Conform formularelor de calcul ale organizatorilor, pentru un target de 10 km voi fi ajuns de Maşina Oficială după 1h şi 10′. Sper să reuşesc cu această ţintă iar aceşti km parcurşi pe 04 mai 2014 să fie primii kilometri ai propriului meu maraton!
După două săptămâni de pauză şi după trecerea sărbătorilor am reînceput alergările. Luni o alergare de incălzire în compania Kărluţei şi în ritmul ei, 3.13 km alergaţi în 23’24”. Marţi am alergat singur într-un ritm bun, am parcurs 3.10 km în 18’46”. Azi (miercuri) am dublat distanţa, alergând 6.10 km în 37’44”, cu o viteză medie de 9.69 km/h. Mă bucură foarte mult constanţa cu care am alergat, viteza oscilând între 9.21 şi 10.29 km/h pentru cei 6 km parcurşi, cu atât mai mult cu cât km 4 l-am parcurs în cel mai bun timp, iar km 5 a avut un timp mai bun decât km 2 şi km 3. Un ritm care mi-a dat încredere că pot acoperi 10 km până când linia de finiş mă va scoate din traseu. Ştiu că aceste valori nu sunt grozave dar sunt un bun început pentru mine.
Voi continua alergările şi pe 04 mai voi fi prezent la linia de start a Wings for Life World Run alergând primii mei kilometri la un maraton.
La acest tip de alergare cea mai importantă este respiraţia. Trebuie menţinută constantă. Bine este să nu alergi cu burta plină! 🙂
Şi un pic de tehnică a alergării nu strică! Mult succes! La timpii tăi eu spun că treci de 10km.
Mulţumesc pentru încurajări, Radu. Chiar sunt binevenite sfaturile tale de fost campion naţional la atletism. Am nevoie de câteva sfaturi despre cum să-mi dozez “antrenamentele” până la final!
unul dintre oamenii de la care am învăţat eu mult (şi multe) este maratonist. e posibil să te întâlneşti cu el pe 4 mai, daniel lixandru se numeşte. de la el ştiu că în maraton contează să participi. este tot ce trebuie să faci, să fii acolo.
şi recunosc că am admirat şi admir tare mult oamenii care se gândesc la cei 42195 metri ca la unul singur, următorul.
baftă!
Mulţumesc frumos, Psi. Admir astfel de oameni pentru curajul şi forţa lor interioară. Îţi trebuie multă forţă interioară să găseşti motivaţia de a duce până la capât o astfel de cursă. Deocamdată eu mă gândesc la primii 10.000 de metri…
Mulţumesc, Lili. Din punctul ăsta de vedere sunt liniar. Voi mânca tot atâţia mititei pe 01 Mai când ne vedem la Snagov. 🙂
Vă aştept cu drag pe traseu… să ne servim cu aoă şi zâmbete de încurajare. 🙂
Ah, te invidiez din toata inima! Eu nu mai reusesc a alerg nici dupa troleibuz, din cauza tigarilor. Mi-e asa dor de zilele in care alergam pe strazi, prin parcuri, pe oriunde imi venea chef, fara motiv si fara planuri… Si ce picioare aveam pe atunci! :)))))
Şi eu am o siluetă de care sunt foarte mândru. 🙂 Deşi, de vreo treizeci de ani tot aud în jurul meu “nu te mai îngraşi şi tu!”. Uite că nu mă îngraş deloc! Şi am planuri mari… Mulţumesc, Vienela. Când te hotărăşti… te aştept la alergat. Eu dau de la mine 40km, tu 20km, şi punem linia de finiş la Snagov. Ce zici?
Ideea nu e rea deloc, dar eu am nevoie de antrenamente serioase pentru a ma incumeta la asa ceva. Nici cu bicicleta nu cred ca as reusi acum sa strabat distanta… :))) Dar imi surade gandul de a incerca sa ma antrenez pentru un astfel de eveniment. 🙂
În amintirea picioarelor de altă dată 🙂 … sper să regăseşti plăcerea de a alerga şi când vei fi pregătită alergăm umăr lângă umăr la o competiţie. Până atunci, la vară, o plimbare cu bicicletele la Snagov, şi o drumeţie prin Canionul Şapte Scări, împreună cu Adriana de Caro. Aşa a promis!
Felicitari pentru hotararea luata! Sper sa reusesti sa strabati cei 10 km propusi.Poate chiar mai multi. Oricum iti tin pumnii si voi alerga cu gandul alaturi de tine!
Duminică am alergat 9.4km în 56 minute. Sunt în grafic. E adevărat că mă doare un pic piciorul drept, cred că am o mică inflamare a unui muşchi de la Gambă. Trece până la ora startului. Mulţumesc, Roxana.
Vad ca se apropie data maratonului, asa ca iti urez succes. La maratonul SuperBlog ai facut fata cu brio si, chiar daca te-ai retras, ai facut-o in glorie.
După terminarea SuperBlogului mi-am luat câteva săptămâni de respiro şi am decis ca începând cu prima zi a anului 2014 să încep pregătirea fizică. 1 ianuarie 2014. Petrecerea de revelion s-a terminat. E ora 6.00 am. Mi-am promis că încep pregătirile chiar de azi. Ce fac cu oboseala? Oboseala nu reuşeşte să mă corupă. Îmi pun alarma să mă trezească pe la 11.00. Reuşesc să mă trezesc, mă simt plin de energie, mă îmbrac în trening şi plec în parc. Spre surprinderea mea nu sunt singurul nebun care după o noapte de revelion nedormită îşi face primii paşi de alergare în parc, în dimineaţa de 1 ianuarie. Pentru mine sunt primii paşi ai maratonului.
După terminarea SuperBlogului mi-am luat câteva săptămâni de respiro şi am decis ca începând cu prima zi a anului 2014 să încep pregătirea fizică. 1 ianuarie 2014. Petrecerea de revelion s-a terminat. E ora 6.00 am. Mi-am promis că încep pregătirile chiar de azi. Ce fac cu oboseala? Oboseala nu reuşeşte să mă corupă. Îmi pun alarma să mă trezească pe la 11.00. Reuşesc să mă trezesc, mă simt plin de energie, mă îmbrac în trening şi plec în parc. Spre surprinderea mea nu sunt singurul nebun care după o noapte de revelion nedormită îşi face primii paşi de alergare în parc, în dimineaţa de 1 ianuarie. Pentru mine sunt primii paşi ai maratonului.
18 Comments
La acest tip de alergare cea mai importantă este respiraţia. Trebuie menţinută constantă. Bine este să nu alergi cu burta plină! 🙂
Şi un pic de tehnică a alergării nu strică! Mult succes! La timpii tăi eu spun că treci de 10km.
Mulţumesc pentru încurajări, Radu. Chiar sunt binevenite sfaturile tale de fost campion naţional la atletism. Am nevoie de câteva sfaturi despre cum să-mi dozez “antrenamentele” până la final!
unul dintre oamenii de la care am învăţat eu mult (şi multe) este maratonist. e posibil să te întâlneşti cu el pe 4 mai, daniel lixandru se numeşte. de la el ştiu că în maraton contează să participi. este tot ce trebuie să faci, să fii acolo.
şi recunosc că am admirat şi admir tare mult oamenii care se gândesc la cei 42195 metri ca la unul singur, următorul.
baftă!
Mulţumesc frumos, Psi. Admir astfel de oameni pentru curajul şi forţa lor interioară. Îţi trebuie multă forţă interioară să găseşti motivaţia de a duce până la capât o astfel de cursă. Deocamdată eu mă gândesc la primii 10.000 de metri…
Iti tin pumii pe 4 mai sa alergi 20 de km nu 10 🙂
Mulţumesc, Dor. Poţi să îmi ţii tu câţi pumni vrei că tot nu pot să alerg acum 20 km. 🙂
In primul rand iti doresc succes si sper sa fii multumit de tine.
In al doilea rand avand in vedere ca Maratonul este dupa data de 01 Mai sa inteleg ca ne vor ramane mai multi Mititei noua ….
Sau vei manca mai mult ca sa prinzi forta. In cazul asta trebuie sa fim atenti la lista de cumparaturi.
Dincolo de gluma, daca vrei putem sa venim sa iti dam apa pe traseu. Suntem alaturi de tine
Mulţumesc, Lili. Din punctul ăsta de vedere sunt liniar. Voi mânca tot atâţia mititei pe 01 Mai când ne vedem la Snagov. 🙂
Vă aştept cu drag pe traseu… să ne servim cu aoă şi zâmbete de încurajare. 🙂
Ah, te invidiez din toata inima! Eu nu mai reusesc a alerg nici dupa troleibuz, din cauza tigarilor. Mi-e asa dor de zilele in care alergam pe strazi, prin parcuri, pe oriunde imi venea chef, fara motiv si fara planuri… Si ce picioare aveam pe atunci! :)))))
Şi eu am o siluetă de care sunt foarte mândru. 🙂 Deşi, de vreo treizeci de ani tot aud în jurul meu “nu te mai îngraşi şi tu!”. Uite că nu mă îngraş deloc! Şi am planuri mari… Mulţumesc, Vienela. Când te hotărăşti… te aştept la alergat. Eu dau de la mine 40km, tu 20km, şi punem linia de finiş la Snagov. Ce zici?
Ideea nu e rea deloc, dar eu am nevoie de antrenamente serioase pentru a ma incumeta la asa ceva. Nici cu bicicleta nu cred ca as reusi acum sa strabat distanta… :))) Dar imi surade gandul de a incerca sa ma antrenez pentru un astfel de eveniment. 🙂
În amintirea picioarelor de altă dată 🙂 … sper să regăseşti plăcerea de a alerga şi când vei fi pregătită alergăm umăr lângă umăr la o competiţie. Până atunci, la vară, o plimbare cu bicicletele la Snagov, şi o drumeţie prin Canionul Şapte Scări, împreună cu Adriana de Caro. Aşa a promis!
jos palaria pentru miscare si demers care incurajeaza sanatatea prin propriul exemplu! 🙂 run, Forrest, run! 🙂
🙂 Mulţumesc, Adi!
Felicitari pentru hotararea luata! Sper sa reusesti sa strabati cei 10 km propusi.Poate chiar mai multi. Oricum iti tin pumnii si voi alerga cu gandul alaturi de tine!
Duminică am alergat 9.4km în 56 minute. Sunt în grafic. E adevărat că mă doare un pic piciorul drept, cred că am o mică inflamare a unui muşchi de la Gambă. Trece până la ora startului. Mulţumesc, Roxana.
Vad ca se apropie data maratonului, asa ca iti urez succes. La maratonul SuperBlog ai facut fata cu brio si, chiar daca te-ai retras, ai facut-o in glorie.
Mulţumesc pentru încurajare, Laliciule.