Un început (şi nu numai) de săptămâna cu o floare în gând şi cu o poezie în suflet ne face să fim mai buni, mai calzi, mai înţelepţi!!!
“Prea-i prunc iubirea” de William Shakespeare
Prea-i prunc iubirea cuget să-i mai ceri!
Dar cugetul e pruncul ei, se ştie!
Deci, drag trişor, zadarnic mă-mpoveri
Cu vini ce ţi se-ntorc asupră-ţi ţie!
Trădat de tine, azi mă văd trădându-l
Pe bietu-mi gând. Şi carnea, ea ce-aşteaptă?
De-i spun că-n dragosti cel ce-nvinge-i gândul
Spre tine, luat drept pildă, ea mă-ndreaptă.
Şi nu-mi ascultă spusele, trofeu
Avându-te, şi-i mândră că ţi-e roabă
Şi că dă-n brânci muncind când eşti la greu
Şi-alăturea că-ţi cade când e slabă.
Nu-s orb de cuget când “iubire”-o chem.
Mă-nalţ şi cad prin ea ca sub blestem.
6 Comments
Azi, in zi de 13, pica bine poezia asta, e ca o rupere de ritm
Mai degrabă o rupere de nori!
William Shakespeare-nu ştiu de ce, dar chiar nu-mi place.
Probabil vine de undeva din clasa a noua! Sau poate am eu o hibă-n cultură!
Aşa ca acum spun pas.
Şi ce înseamnă asta? Că ai citit doar prima strofă?
Nuuu, că nu pot! Când intru pe un articol ori îl citesc pe tot ori doar titlul!
Deci… ai citit doar titlul!