Datorită lor am trăit stări de o exuberanţă colectivă nemaintâlnită. Doar decembrie 1989 a fost peste momentele de care vreau să amintesc. Am ieşit în stradă, am scandat, am ţipat, am mărşăluit prin cartier, am chiulit de la muncă, am bătut în tomberoane, am suflat în trompete, picioarele îmi tresăreau pe sub masă în timp ce ochii erau lipiţi de ecranul televizorului şi baleiau între el şi tavan, invocând ajutorul divin. Toate acestea le-am trăit frenetic datorită unei generaţii de excepţie a fotbalului românesc, o generaţie crescută şi educată (paradoxal sau nu!) în ultimul deceniu al epocii ceauşiste. Generaţia de Aur, generaţia ce a fost la cinci minute distanţă de o semifinală uluitoare, cu Brazilia, de campionat mondial… în afara terenului de fotbal este o mare deziluzie! O repet, Generaţia de Aur, generaţia lui Hagi, Popescu, Petrescu, Dumitrescu, Răducioiu, Lupescu, Stelea şi ceilalţi… această generaţie este o mare deziluzie!!!
Ne-am dorit ca aceşti fotbalişti minunaţi să rămână cât mai mult în teren şi să ne bucure cu realizările lor. Când timpul a spus stop şi ei au trebuit să pună ghetele în cui, am sperat cu toţii că se vor întoarce în fotbalul românesc punând umărul, împreună, aşa cum au făcut-o pe teren, la însănătoşirea fotbalului şi la construirea unui sistem corect, performant, folosindu-se de experienţa pe care au dobândit-o la Madrid, Barcelona, Brescia, Londra, Amsterdam, Rotterdam etc. Speranţele noastre au murit repede. Spre dezamăgirea noastră nu aşa s-a întâmplat! Ei, membrii Generaţiei de Aur, au revenit în ţară şi nu au făcut nimic ca să schimbe din mizeria în care colcăia fotbalul românesc. Anii au trecut şi ei şi-au văzut liniştiţi de afaceri. Ba mai mult decât atât, unii dintre ei, resemnaţi sau nu, şi-au dat mâna cu sistemul corupt îngroşând rândurile.
Oricând erau întrebaţi despre Naşul, despre Corleone, despre fraţii impresari din Pipera, toţi, aliniaţi, nu aveau decât cuvinte de laudă despre aceştia. Rareori ieşeau la iveală mici scântei care se stingeau imediat.
Astăzi, Generaţia de Aur a primit o lovitură cumplită. Gică Popescu, unul din cei mai reprezentativi fotbalişti ai acestei generaţii, cel care prin prestanţa, prin inteligenţa, prin experienţa sa era considerat viitorul conducător la fotbalului românesc, a fost condamnat la închisoare cu executare în celebrul Dosar al Transferurilor. A fost condamnat pentru vini ce i se trag de la nemaipomenitul şi nemaivăzutul impresar din Pipera.
Sper ca acest moment să fie cu adevărat “momentul zero” în fotbalul românesc. Şi mai sper ca şi în dosarul Craiovei să se facă dreptate.
Statuile din iarbă ale Generaţiei de Aur vor continua să ne reamintească de cel mai frumos deceniu din istoria reprezentativei României, dincolo de iarbă ele s-au transformat într-o cruntă dezamăgire!!!
O întrebare îmi bântuie printre lacrimile ce curg pentru Gică Popescu. “De ce iarba verde din Pipera a fost mai “dulce” decât cea mângâiată pe marile stadioane ale lumii?”
Adrian.
Şi zeii au aceleaşi meteahne ca şi oamenii.
Tuşesc, râd, mai au şi copii, după care mai beau o bere!
Părerea mea.
Dacă a plătit trebuia lăsat în pace!
Litera legii vs spiritul legii, multă lume uită acest aspect.
Din păcate noi ne pricepem la a demola valori!
Şi din păcate zeiţa aia a justiţiei cam trage cu ochiul la cei care licitează.
Sunt tare curios dacă vor fi făcute publice folosirea sumelor de milioane de euro confiscate.
Scuze, uitasem că se apropie mai repede decât primăvara campania. Aia electorală!
În parte sunt de acord cu tine. Dar aşa se ciobesc statuile! În 1996 la CE din Anglia, în meciul nostru contra Spaniei, am observat ceva în teren. Noi nu mai aveam nicio şansă, iar Spania trăgea la calificare în sferturi. Pe vremea aceea înregistram pe video toate meciurile naţionalei, şi am revăzut acele scene (faze) de multe ori. De atunci am rămas cu un gust amar… Ghici cine era în prim planul fazei şi care juca la Barca atunci?
De ce? Nu ştiu, ori pentru că dulceaţa banului era mai bună decât ce strânsese în stupul lui. Auzisem păreri cum că “bietul” Popescu a fost doar o victimă a becalilor :D, acum adevărul e la mijloc dar justiţia trebuia să-nceapă de undeva să-şi facă treaba.
Bine le-a făcut! Alţii să se-nveţe minte!
Eu cred că a picat ca un fraier în maşinaţiunile fraţilor Pipera, posibil să nu fi ştiut toate învârtelile. În 2005-2006 când au început scandalurile cu acest dosar, Gică Popescu a vărsat către stat o sumă care se presupunea că este impozitul (taxe) lui datorat pentru acele tranzacţii. Piperiştii s-au folosit de imaginea lui pentru a face bani, cum citeam mai devreme că acum vor să îl folosească pe Chivu.
Mie mi s-a facut pielea de gaina cand am aflat. In primul rand pentru ca pe Gica Popescu l-am admirat mereu, desi nu imi place fotbalul deloc, si in al doilea rand pentru ca am senzatia ca mai sunt sperante pentru romanii, atata timp cat cineva are curaj sa pedepseasca abaterile.
Deşi e de înţeles că aceste lucruri trebuiau sancţionate, cumva, Gică Popescu va rămâne exemplul de “aşa nu”. Regret enorm ceea ce i se întâmplă deşi singurel a intrat în astfel de maşinaţiuni. Lăcomia e un păcat imens. Ce le lipsea?
Lui Gică Popescu chiar nu îi lipsea nimic. Avea în spate o carieră lungă şi foarte frumoasă, cu multe trofee importante câştigate, avea respectul şi admiraţia oamenilor, avea destui bani. Lăcomia, dispreţul faţă de ceilalţi…
12 Comments
Păcat, tare păcat! 🙁
Nu o să înţeleg niciodată de ce s-a “simţit” dator faţă de acei “şmecheri” de proastă calitate şi s-a băgat în “afaceri” cu ei?!?!?!?!?!?
Adrian.
Şi zeii au aceleaşi meteahne ca şi oamenii.
Tuşesc, râd, mai au şi copii, după care mai beau o bere!
Părerea mea.
Dacă a plătit trebuia lăsat în pace!
Litera legii vs spiritul legii, multă lume uită acest aspect.
Din păcate noi ne pricepem la a demola valori!
Şi din păcate zeiţa aia a justiţiei cam trage cu ochiul la cei care licitează.
Sunt tare curios dacă vor fi făcute publice folosirea sumelor de milioane de euro confiscate.
Scuze, uitasem că se apropie mai repede decât primăvara campania. Aia electorală!
În parte sunt de acord cu tine. Dar aşa se ciobesc statuile! În 1996 la CE din Anglia, în meciul nostru contra Spaniei, am observat ceva în teren. Noi nu mai aveam nicio şansă, iar Spania trăgea la calificare în sferturi. Pe vremea aceea înregistram pe video toate meciurile naţionalei, şi am revăzut acele scene (faze) de multe ori. De atunci am rămas cu un gust amar… Ghici cine era în prim planul fazei şi care juca la Barca atunci?
Eu sunt atat de nemicrobista incat habar nu am ce ar fi de comentat :)))
Sănătate şi virtute! 🙂
De ce? Nu ştiu, ori pentru că dulceaţa banului era mai bună decât ce strânsese în stupul lui. Auzisem păreri cum că “bietul” Popescu a fost doar o victimă a becalilor :D, acum adevărul e la mijloc dar justiţia trebuia să-nceapă de undeva să-şi facă treaba.
Bine le-a făcut! Alţii să se-nveţe minte!
Eu cred că a picat ca un fraier în maşinaţiunile fraţilor Pipera, posibil să nu fi ştiut toate învârtelile. În 2005-2006 când au început scandalurile cu acest dosar, Gică Popescu a vărsat către stat o sumă care se presupunea că este impozitul (taxe) lui datorat pentru acele tranzacţii. Piperiştii s-au folosit de imaginea lui pentru a face bani, cum citeam mai devreme că acum vor să îl folosească pe Chivu.
Mie mi s-a facut pielea de gaina cand am aflat. In primul rand pentru ca pe Gica Popescu l-am admirat mereu, desi nu imi place fotbalul deloc, si in al doilea rand pentru ca am senzatia ca mai sunt sperante pentru romanii, atata timp cat cineva are curaj sa pedepseasca abaterile.
Important este să se continue şi să se facă curăţenie în toate domeniile, altfel nu mai are nicio valoare.
Deşi e de înţeles că aceste lucruri trebuiau sancţionate, cumva, Gică Popescu va rămâne exemplul de “aşa nu”. Regret enorm ceea ce i se întâmplă deşi singurel a intrat în astfel de maşinaţiuni. Lăcomia e un păcat imens. Ce le lipsea?
Lui Gică Popescu chiar nu îi lipsea nimic. Avea în spate o carieră lungă şi foarte frumoasă, cu multe trofee importante câştigate, avea respectul şi admiraţia oamenilor, avea destui bani. Lăcomia, dispreţul faţă de ceilalţi…