Drumeţ prin Carpaţi – Sat Pătrăhăiţeşti, Cascada Buciniş Apuseni

Din ciclul “Actor şi regizor prin Munţii Carpaţi”:

Prima dimineaţă în Apuseni ne întâmpină rece şi ploioasă, aidoma zilei anterioare, când tot drumul de la Bucureşti până aici, şi sosirea în Apuseni au fost marcate de această vreme. Cum vă povesteam în articolul precedent,  eram avertizaţi deja de câteva zile, dinaintea plecării în vacanţă, că vom avea o vreme foarte ploioasă, şi încercam să ne păstrăm optimismul cât mai intact. Eram hotărât să înfrunt toate stihiile naturii, şi să îmi bucur sufletul de frumuseţile Apusenilor. De când aşteptam să ajung în această zonă!

Am ieşit afară în acea primă dimineaţă, şi în ciuda vremii nefavorabile fremătam de energie şi de nerăbdare. Simţeam chemarea muntelui, simţeam învolburarea apelor, ecoul peşterilor, freamătul pădurii, toată natura îmi vorbea şi mă aştepta. Am tras aer în piept cu atâta dor încât îmi simţeam plămânii revoltaţi.

Am hotărât ca această primă zi să o petrecem împreună, în familie, toţi patru, cunoscând împrejurimile, vizitând Arieşeni şi Gârda de Sus, făcând cunoştinţă cu locul unde vom lua masa, la Pensiunea Mama Uţa, un loc cald şi primitor. Ziua s-a strecurat încetişor printre nori şi s-a dus la culcare într-o atmosferă tomnatică.

Dimineaţa următoare a venit în aceleaşi condiţii. Cu ploaie mocănească şi cu un soare absent. Am aşteptat până la ora 11.00, sperând într-o îndreptare a vremii. Cum nu a apărut nimic nou, eu şi Kărluţa ne-am echipat, ne-am pus în rucsace haine de schimb, rucsacele în spinare, pelerinele de ploaie pe noi şi am pornit către satul Pătrăhăiţeşti. Intenţionam să vizităm acest sat de moţi, şi cascada Buciniş aflată la 2km de sat.

Am plecat de la Pensiunea Daria, unde eram cazaţi, mergând pe drumul forestier vreo 2km, pe Valea Buciniş. Ploaia nu ne-a dat pace deloc. Ba mai mult, la un moment dat s-a înteţit şi am fost nevoiţi să ne adăpostim la un gater. După o mică pauză, am continuat marşul nostru “lacustru” către sat. Am părăsit drumul forestier şi am intrat în pădure, urcând pe dealul Biharia, către vest, luptându-ne eroic cu noroiul. Ieşirea din pădure ne-a dus către un mic platou, într-un cătun parcă nefiresc apărut. Aveam sentimentul că mă aflu într-un sat fantomă, şi că orice apariţie s-ar fi arătat, ar fi fost o prezenţă imaterială. Karla începuse deja să mă bombăne că ne-am rătăcit. Ploaia ne picura în suflet un strop de nelinişte. Aveam deja peste 2h de când bântuiam prin natură. Am bătut timizi la geamul unei case, parcă evadate de la Muzeul Satului, timizi pentru că ne aşteptam să lovim aerul în gol sau în cel mai bun caz lovitura să fie urmată de vreo scârţâială. Ploaia era de vină! Nimic din tot ce credeam nu s-a întâmplat. În pragul casei a apărut toată familia: mama, tata şi o fetiţă de vreo 5 ani. Ne-au lămurit pe unde trebuie să o luăm şi am pornit-o mai departe mărind compasul.

După încă vreo 40-50 de minute am intrat, era să zic triumfători, muraţi şi flămânzi în satul Pătrăhăiţeşti. Cascada era la 2km de sat, încă vreo 30 de minute de mers până acolo. Am tras tare până la cascadă, urmând ca la întoarcere să ne oprim în sat pentru a mânca ceva. Cascada Buciniş (sau Pătrăhăiţeşti după numele satului) este plantată la poalele Vârfului Curcubăta Mică din Munţii Bihor. Are o cădere în două trepte cu o înălţime maximă de 14m. O cascadă frumoasă care merită văzută, chiar dacă ploaia nu vă dă pace.

Pătrăhăiţeşti este un sat tipic de moţi, un cătun izolat, aflat la 5km de comuna Arieşeni în componenţa căruia intră dpdv administrativ, situat la o altitudine de 1200m. Pe lângă cascadă, satul mai este căutat şi pentru muzeul etnografic.

După vizitarea celebrei cascade, ne-am întors în sat şi ne-am oprit la una din căsuţele care aveau afişate un banner cu cazare. Am întrebat-o pe proprietăreasă dacă putem mânca ceva le ea. Ne-a răspuns că nu are turişti în acea perioadă, şi nu poate să ne ofere ceva special de mâncare, doar ce are gătit pentru familie. La ce foame aveam în noi nici nu aveam de gând să facem nazuri. Am întrebat-o ce a gătit pentru familie, şi mi-a răspuns că are ciorbă de ciuperci. Uau! Nu mâncasem în viaţa mea aşa ceva. Hai la masă! Până ne-a pregătit farfuriile cu ciorbă, ce credeţi că am făcut? Ne-am ghemuit lângă soba de teracotă, care duduia căldură la greu. Ne-am descălţat, ne-am cocoţat bocancii şi ciorapii sus pe sobă, şi ne-am schimbat de tricouri. Cuminţi şi moleşiţi aşteptam ciorbica. Între timp am băut şi câte un ceai fierbinte. Am mâncat două porţii de ciorbă de ciuperci, o minune, nu mă mai puteam opri. După ciorbă am mâncat şi nişte plăcinţele super bune. Era aşa de bine acolo că aş fi dormit câteva ore bune. După vreo oră şi ceva de stat la căldurică, ne-am luat la revedere de la gazdă şi ne-am întors prin ploaie către “casă”. De data asta, spre ciuda lui Alecsandri şi a ploii, şi spre satisfacţia Kărluţei, drumul spre casă a fost mai scurt!!!

În poza de mai jos Kărluţa la Cascada Buciniş. În ciuda bombănelilor ei s-a comportat admirabil în aventura noastră, pe o vreme mizerabilă, de nu ai fi dat afară din casă nici măcar un câine, darămite propria mândreţe de fiică! În harta Google: cu cerc roşu – locul de unde am plecat (Pensiunea Daria), şi cu cerc galben – poziţia satului Pătrăhăiţeşti, în partea superioară (ora 12.30) se vede o bucăţică din DN75.

Articole asemănătoare:

• Drumeţ prin Carpaţi – Cheile Galbenei Apuseni