De câte ori am plecat în vacanţă, în Banat, pe Valea Bistrei, drumul nostru trecea invariabil pe şoseaua ce leagă Simeria de Haţeg. Astfel că treceam pe lângă fostul combinat siderurgic de la Călan. Toate rămăşiţele acestui combinat, toate resturile clădirilor, care se împuţineau constant, îmi ofereau o imagine apocaliptică a acestei zone. Aveam senzaţia că trec pe lângă un oraş fantomă, un oraş părăsit şi martor al unei perioade de curând apuse. Nici acum nu ştiu cum arată acest oraş, dar am aflat cu surprindere că nu este un “produs” comunist, ci are o istorie ce coboară până la perioada dacică.
În timpul ocupaţiei romane, aşezarea purta denumirea de Aquae (Apele). La 2 km nord de oraş, pe malul stâng al Streiului, puteţi vedea un bazin roman săpat în stâncă. În jurul acestui bazin roman s-a dezvoltat o microstaţiune, ce se bucură de prezenţa apelor termale.
Ieri le-am făcut o bucurie fetelor, şi după două zile de hoinăreală prin munţi, le-am oferit o zi plină de bălăceală în apele termale ale Călanului.
Băile Aquae Călan se află într-o zonă depresionară, Ţara Haţegului, zonă ce este delimitată de munţi, Şureanu la est, Retezat la sud, şi Poiana Ruscă la vest. Am găsit un complex curat, îngrijit, cu un spaţiu verde generos, cu un loc amenajat pentru campare, în plus şi căsuţe din lemn pentru cei ce vor să rămână câteva zile acolo. Complexul are patru bazine cu ape termale. După informaţiile afişate în interiorul complexului, apele termale sunt de natură bicarbonatată, calcică, sodică, magneziană. Temperatura apelor se situează între 25-29 grade celsius.
Am petrecut o zi călduroasă, bălăcindu-ne în ape termale, la doi paşi de un bazin roman.
Poze cu bazinul roman:
P.S. Vă plac zimbrii? La întoarcere am vizitat Rezervaţia de Zimbrii Slivuţ de la Haţeg.
Cât de aproape ai fost de mine. 😉 Sau mă rog de orașul în care trăiesc, căci și eu am fost plecată câteva zile.
Călanul este întradevăr deprimant. Pentru mine cu atât mai mult cu cât am lucrat acolo 13 ani. Era producătorul celei mai bune fonte cenușii și autobuzele aduceau la muncă oameni de pe o rază de 50 km. Încet, încet totul s-a năruit, ca multe alte lucruri în țara asta. Și nu o să știu niciodată, poate, care au fost adevăratele cauze. Ineficiența, interesele ascunse?
Acum zona este așa cum ai văzut-o, iar orașul nou, doar la 3 km de cel prin care ai trecut tu, nu o duce nici el mai bine. Și cel mai trist, oamenii nu mai au nicio speranță că lucrurile se vor schimba, cândva, în bine.
Bănuiam că aşa stau lucrurile. E trist că foarte mulţi oameni sunt nevoiţi să treacă prin astfel de experienţe.
Nici acum nu sunt chiar departe. Sunt sub un cer rece şi înnourat, lângă Oţelul Roşu. 🙂 Un alt loc de unde foarte mulţi au plecat prin Italia şi Germania la muncă!
Mi-a spus că e mare plictiseală pe la ei. Că de la Dragoş Vodă incoace nu a mai avut parte de acţiune.
Mi-a cerut o ţigară, şi a închis cu un oftat. Regretă că după ’90 nu a avut curajul să plece la Pamplona, în Spania. Putea fi acum atât de adulat!!!
Ţigară nu i-am dat pentru că sunt nefumător.
Auzisem de la cineva (de fapt citisem pe un blog) ca nu ar fi permisa vizitarea rezervatiei. Ma bucur ca nu este adevarat. Poate ca intr-o zi, nu stiu cand, voi ajunge sa ii admir si eu de aproape.
Ceea ce s-a pastrat din timpuri stravechi, presimt ca vom distruge noi in scurt timp. 🙁
Nu ai putea renunta la mesajul care ne vine pe mail? Las un comentariu si primesc trei mailuri pentru el. Unul pentru “subscribe”, unul in care sunt rugata sa revin mai tarziu pentru a vedea ce mi s-a raspuns (la el ma refer cand spun ca se pot face mici modificari)si apoi comentariul tau…
8 Comments
Cât de aproape ai fost de mine. 😉 Sau mă rog de orașul în care trăiesc, căci și eu am fost plecată câteva zile.
Călanul este întradevăr deprimant. Pentru mine cu atât mai mult cu cât am lucrat acolo 13 ani. Era producătorul celei mai bune fonte cenușii și autobuzele aduceau la muncă oameni de pe o rază de 50 km. Încet, încet totul s-a năruit, ca multe alte lucruri în țara asta. Și nu o să știu niciodată, poate, care au fost adevăratele cauze. Ineficiența, interesele ascunse?
Acum zona este așa cum ai văzut-o, iar orașul nou, doar la 3 km de cel prin care ai trecut tu, nu o duce nici el mai bine. Și cel mai trist, oamenii nu mai au nicio speranță că lucrurile se vor schimba, cândva, în bine.
Bănuiam că aşa stau lucrurile. E trist că foarte mulţi oameni sunt nevoiţi să treacă prin astfel de experienţe.
Nici acum nu sunt chiar departe. Sunt sub un cer rece şi înnourat, lângă Oţelul Roşu. 🙂 Un alt loc de unde foarte mulţi au plecat prin Italia şi Germania la muncă!
In ultima imagine, zimbrul are o privire care te roaga .
Ce anume te-a rugat ?
Mi-a spus că e mare plictiseală pe la ei. Că de la Dragoş Vodă incoace nu a mai avut parte de acţiune.
Mi-a cerut o ţigară, şi a închis cu un oftat. Regretă că după ’90 nu a avut curajul să plece la Pamplona, în Spania. Putea fi acum atât de adulat!!!
Ţigară nu i-am dat pentru că sunt nefumător.
Auzisem de la cineva (de fapt citisem pe un blog) ca nu ar fi permisa vizitarea rezervatiei. Ma bucur ca nu este adevarat. Poate ca intr-o zi, nu stiu cand, voi ajunge sa ii admir si eu de aproape.
Ceea ce s-a pastrat din timpuri stravechi, presimt ca vom distruge noi in scurt timp. 🙁
Nu ai putea renunta la mesajul care ne vine pe mail? Las un comentariu si primesc trei mailuri pentru el. Unul pentru “subscribe”, unul in care sunt rugata sa revin mai tarziu pentru a vedea ce mi s-a raspuns (la el ma refer cand spun ca se pot face mici modificari)si apoi comentariul tau…
Îţi mulţumesc pentru sugestie. Am renunţat la acest plugin.
V-am urmarit traseul de vacanta. Ma bucur ca ati fost in locuri atat de frumoase si ca ni le-ati aratat si noua.
Avem atat de multe locuri frumoase de vizitat !
Te felicit pentru ca te documentezi foarte bine in legatura cu ce este de vizitat si ca iti duci copii sa viziteze frumusetile Romaniei.