Anul 1912. Pe fondul slăbirii Imperiului Otoman, care tocmai semnase pacea cu Italia în urma înfrângerilor suferite în Tripolitania (Libia) şi în Insulele Dodecaneze (ex. Rodos), se înfiinţează Liga Balcanică. Aceasta era formată din Serbia, Muntenegru, Grecia şi Bulgaria. Era momentul propice ca Balcanii să scoată Imperiul Otoman din Europa, un imperiu poreclit “muribundul” Europei de prin secolul al XVII-lea şi care profitând de inconstanţa marilor puteri rezistase încâ două sute de ani.
Săptămâna aceasta fiind în vacanţă cu familia în Bulgaria, pe litoralul Mării Negre, la Nisipurile de Aur, am ţinut în mod special să facem o vizită şi la Balcic. Eram adolescent când am citit romanul “Pânza de păianjen” al Cellei Serghi. Atunci a fost momentul când am reţinut acest nume, Balcic. Cella Serghi descrie cu atâta pasiune şi în culori atât de frumoase acest orăşel, încât mi-am dorit să respir aerul său oriental. Anii au trecut dar “parfumul” descrierilor Cellei Serghi a lăsat o umbră de mister în imaginaţia mea, şi o dorinţă latentă ce s-a vrut împlinită.