Urmând exemplul Kărluţei şi Măriuca a început să cocheteze cu sportul. “Tati, şi eu vreau să iau medalii!” A văzut de atâtea ori înregistrări cu Kărluţa patinând şi mai târziu făcând gimnastică aerobică, încât îşi doreşte să calce pe urmele ei. Această atitudine a Măriucăi nu poate decât să mă bucure. Îmi aduc aminte când Maria avea 2 ani jumate şi am alergat împreună cu ea un tur de parc, de IOR, peste 3 kilometrii (cu mici opriri). Tot timpul când mergeam în parc, în primul rând îşi dorea să alerge. Eram convins că e făcută pentru atletism.
Îmi aduc aminte din copilăria mea că eram într-o continuă mişcare. Toată ziua eram afară făcând sport. Aveam o singură mare pasiune, pasiune de băiat, fotbalul. Băteam mingea pe maidan fără odihnă. Veneam de la şcoală, îmi făceam la foc automat temele, şi apoi ieşeam afară la fotbal. Ceva mai tărziu, spre sfârşitul şcolii generale, am descoperit lectura şi fabuloasa lume a cărţilor. Şi mai tărziu am descoperit muntele. Pot spune într-un mod “plastic” că cele trei elemente compun propria mea religie. Sportul, lectura şi muntele mă definesc ca individ.
