Era un cântec pionieresc pe vremea împuşcatului (am trăit acea epocă, nu pot să o neg, şi am fost pionier), al cărui refren suna aşa: “Noi în anul 2000 când n-o să mai fim copii…”. Ca nişte pionieri obraznici ce eram, am schimbat refrenul şi cântam cât ne ţineau plămânii “Noi în anul 2000 când o să avem copii…”. Nu ştiu dacă eu urlam mai tare ca alţii, cert este că destinul s-a inspirat teribil din acel refren cântat (sau urlat) şmechereşte, căci golani nu eram, golani am devenit în primăvara lui 1990, în Piaţa Universităţii. Cum spuneam, destinul a ales ca primul meu născut să vină pe lume tocmai în anul 2000. Sau mai corect, prima mea fată (pentru că sunt tatăl a două fete) s-a născut în pionierescul an 2000.