Te-ai visat vreodată în postura de vrăjitor? Hai, nu fi timid! Recunoaşte! De căte ori nu ţi-ai dorit ca printr-un singur gest, teatral sau nu, să faci ca totul să o ia razna? Şi apoi cu un zâmbet ştrengar să le îndrepţi. De câte ori fiind furios nu ai vrut să faci ca anumiţi oameni să dispară, sau să-i transformi măcar pentru câteva secunde în animale nevinovate? Nu trebuie să îmi răspunzi. Îţi citesc în ochii şăgalnici, şi îmi este de ajuns! Dacă îţi doreşti toate acestea, un mic vrăjitor îţi pune la dispoziţie ghidul necesar. Nu trebuie decât să-l citeşti! Şi… Doamne, apără-ne de toţi nebunii care vor să ajungă vrăjitori!!!
Soarele coboară încetişor ancorat în fantomatice raze. Umbrele leneşe se întind obraznice peste câmpurile obosite. Luna lacomă de priviri pluteşte vaporoasă peste cerul încă însângerat. Păsări de pradă înjunghie aerul în dansul lor deşănţat şi croncăne hulpave a ospăţ. Din letargica stare, vântul absent se trezeşte buimac şi gelos aruncând respiraţii greţoase printre copaci. Nori pământii se înghesuie scrâşnind unii în alţii şi apoi plonjează în gol. Cerul se luminează spasmodic şi apoi se prăbuşeşte în beznă.
