Nu pot să-mi explic în niciun fel tot ceea ce s-a întâmplat. Şi nici nu mai caut explicaţii. Întreaga mea viaţa s-a schimbat brusc şi total. Nimic din ce am trăit înainte nu mai contează. Oameni, întâmplări, locuri, toate, toate s-au dus, s-au estompat până la uitare. O uitare ce mi-a salvat sufletul, atât de indiferent, şi atât de multă vreme. Un suflet gol şi inert ce trăia absent în cotidian. Un cotidian fără aşteptări, fără remuşcări, fără angajamente, fără decepţii. Un cotidian inutil şi nepăsător la emoţii. Nu ştiu de ce mi s-a întâmplat mie, nu ştiu dacă merit sau nu, nu ştiu cui trebuie să-i mulţumesc, ştiu doar că am primit un dar divin de la viaţă!
Azi Kărluţa a plecat la Iaşi cu lotul naţional al Bucureştiului pentru turneul final, aşa cum îmi place mie să spun. Mai explicit, azi a avut loc festivitatea de deschidere a fazei naţionale a Olimpiadei de Limba şi Literatura Română. Locul de desfăşurare este Iaşi, la liceul Costache Negruzzi. Karla s-a calificat pentru a doua oară (consecutiv). Anul trecut a plecat la Tg Jiu (faza naţională) o fetiţă de 11 ani, uşor nesigură, cu multe emoţii dar şi cu ambiţii mari.