Era jumătatea lunii noiembrie. Bulgarii ieşiseră în stradă şi îl înlăturase de la putere pe Jivkov. “Wind of Change” bătea cu putere dinspre vest către lagărul sovietic. Măturase totul în cale cu o frenezie greu de strâns în cuvinte. Europa trăia un moment magic. Libertatea era cel mai frumos şi cel mai emoţionant cuvânt ce îşi regăsise substanţa. Zidul Berlinului căzuse şi bucăţele din el deveniseră suveniruri ale unui vis urât. Un vis lung şi epuizant ce se terminase în zorii unei noi epoci, epocă ce pornea la drum cu încercarea oamenilor de a-şi recupera demnitatea pierdută în decenii de minciuni. Războiul se terminase, un război rece ce plantase sârmă ghimpată pe graniţe şi în sufletele oamenilor.
A fost sau nu a fost mai bine pe vremea lui Ceauşescu? Sunt convins că fiecare dintre voi a auzit de multe ori discutându-se acest subiect. Sunt foarte mulţi români, cu preponderenţă din generaţiile celor născuţi în anii ’30 şi ’40, care vă vor răspunde fără să respire şi chiar ofensaţi de întrebare că a fost mai bine pe vremea lui Ceauşescu. De fapt un răspuns mai corect din partea lor ar fi că ei au trăit mai bine înainte de ’89 decât după. Cine sunt de fapt aceşti români?
