Fiecare pas pe care îl fac mă duce mai adânc în ea, mă pierde în frumuseţea ei sălbatică şi virgină. Virgină… chiar dacă pe acolo a mai călcat vreun pas rătăcit de frumuseţea ei. Cu fiecare respiraţie, cu fiecare muşchi întins în căutări rarefiate, cu fiecare privire flămândă de imagini dorite şi salvate în adâncurile mele, cu plămânii gata să explodeze de dor… mă duc spre ea, prin ea, pe ea. Mă mişc ca un fanatic prins în mrejele ei şi pierdut pentru vecie! Urc, respir, trăiesc, mă simt plutind printre găfăieli de nebunie adunată în momente încărcate de aşteptare. Ce dulce şi câtă dorinţă naşte în mine aşteptarea! Închid ochii şi mă apropii de tine. Te simt, frumoasa mea, îţi simt mireasma purtată de bătaia vântului şi gelos… aş vrea să îţi fiu aer, să îţi fiu nori, adieri mângâiate în ore şi zile de dezmierdări furtunoase. Aş vrea să îţi fiu călcătură speriată de căprioară ce te bântuie cu ochii mari şi luminoşi. Aş vrea să îţi fiu zbor de păsări credincioase ce îţi cântă în fiecare zi. Aş vrea să ajung la tine cu fiecare rază de soare, să mă odihnesc cu tine scăldaţi în lumina razelor de lună…
Am ajuns! Mă cuprinzi, mă îmbrăţişezi, mă ascunzi în tine, respiri sacadat şi sincron cu mine, suntem o singură respiraţie, o singură inimă, un singur gând, plămâni în plămâni şi ochi inundaţi de frumuseţi aşteptate.
