Drumul meu spre Amaru pleacă din satul Curpen. Paşi somnoroşi se pornesc pe valea Şuşiţei Verde, odată cu gâzele ce încep să trezească natura. Mi-am limpezit privirea cu roua scursă de pe frunze şi ochii mi-au descoperit o dimineaţă absolut senină şi albastră. Am albastru printre frunze, am albastru printre degete, am albastru în triunghi, în triunghiul drumului ce va fi parcus. Pe măsură ce frunzele seacă de sărutul razelor solare, paşii se strâng a colnice, şi se bucură de şerpuirea apei. După ce ni se lasă cu sec prin valea frunzelor plânse, stâncării ne pândesc la orizont.