Sfârşit de vară. 2015. Nu a fost doar un “blind date” clasic, simplu, americănesc. A fost mai mult decât atât, a fost mai mult decât o primă întâlnire, a fost o călătorie printre amintirile ei, ale Vienei, ale acestei frumoase fostă capitală imperială. Am plecat la întâlnirea cu ea gândindu-mă la viciile acestei “arhiducese” habsburgice, arhiducesă ce și-a transformat fiul într-un bastard și l-a lăsat să moară condamnându-și mariajul cu Bonaparte, cel ce a sedus-o și a transformat-o în propria-i metresă de două ori în același deceniu al începutului de secol XIX. Am uitat rapid de Căpcăunul din Corsica și m-am lăsat prins în mrejele ei. Astfel am descoperit-o frumoasă și seducătoare. M-a cucerit cu palatele ei, cu picturile și gravurile ei, cu amintirile atât de bine conservate. Dincolo de “amintiri” vechi și strălucitoare, am coborât curios pe străzile ei admirându-i prospeţimea şi toleranța cu care își primește asupriții de altă dată.