Recomandările mele pentru acest week-end în “Recomandările săptămânii“:
Dor de femeie cu articolul “Sufletul poate sa nu doară” – despre întrebări retorice, despre perioade de timp şi perspective diferite: “Citesc articolele din vremea aceea şi nu mă mai recunosc în ele. Şi a trecut doar un an. Pe blog scriu mai rar, trebuie să mă mobilizez ca să fac asta, nu mai vine de la sine, nu mai scriu mental poezii mergând pe stradă, scrisul presupune acum efort, pe când atunci însemna bucurie..“
Gmxul (Mihaela) cu articolul “Oamenii nu mai știu de glumă?” – despre glume şi despre cititori fără simţul umorului: “Acum să fim serioși. Nimeni până acum nu a mai spus sau nu a citit vreun banc despre evrei? Sau despre blonde și homosexuali? Sau despre ardeleni, moldoveni și olteni? E plin internetul de asemenea glume și nimeni nu a murit din asta.”
Spanac cu articolul “Povestea cutremurătoare de viață a lui… Alin Ropan” – o poveste tristă, scrisă şi trăită de personajul principal, Alin Ropan: “Nimeni nu stie de ce nu putem sa alegem locul si familia in care ne vom naste, probabil pentru ca noi oamenii suntem doar niste fiinte ale hazardului, niste mici puncte ratacite in Universul acesta mare.. “
Vienela cu articolul “Am fost fiinţă magică” – articolul începe cu o incantaţie, şi se termină cu o mărturisire: “Veniţi voi, spirite neobosite ale nopţii, veniţi de îmi mângâiaţi pleoapele obosite! Veniţi de îmi alinaţi sufletul rănit! Veniţi de îmi aduceţi pacea adormitoare! strigam în gând, în miez de noapte, cu tristeţi sfâşietoare şi doruri parcă nepieritoare.”
Jurnalul unei Eve cu articolul “Scrisoarea unei mame blonde” – cu umor despre o mamă blondă, o scrisoare blondă, o familie blondă: “Vremea pe aici nu e foarte rea. Săptămâna trecută n-a plouat decât de două ori. Prima dată, ploaia a ținut 3 zile, a doua oară 4 zile. A propos de vesta pe care o voiai, unchiul Petre mi-a spus că dacă o trimitem cu nasturi, cum sunt ei grei, o să coste mai mult; atunci am tăiat nasturii și i-am pus în buzunar.”
Daniela Pătraşcu cu articolul “Zidit în al meu nume” – despre dor şi aşteptare în versuri: “Nici numai ştiu când ai plecat în lume,
Nici numai ştiu, de fapt, dac-ai plecat
Sau ai rămas zidit în al meu nume,
Un curcubeu de dor catifelat.”
Era să uit! De pe frontul cartezian Laliciul Licuriciul ne anunţă că a început o viaţă nouă. Licuriciule, încă odată mult noroc în noua viaţă!!!
Până săptămâna viitoare vă doresc un week-end minunat!!!
