Duzina de șoapte

Totul a început cu o șoaptă. Timidă. Nerostită. Strivită între buze. Și prăbușită fără rost într-un colț de suflet. Ca o umbră cuibărită de mulți ani într-un peisaj de uitare. Acolo, rătăcind printre emoții captive, mi-a învățat pe de rost tăcerea și din mute bătăi de inimă s-a rostit în cuvânt. Cuvintele scăldate în singurătate și-au spart sunetele surde și din vibrații s-au născut înțelesuri. Au început să jongleze cu metafore. Izbind cerul sufletului de atâta căutare. Și spațiul s-a sufocat. S-a umplut. Iar metaforele s-au înghesuit în fraze căutând evadarea din suflet la capăt de rând.

 

Mă uit în suflet și îl văd ciuruit de cuvinte evadate. Ca niște vase de sânge blocate de atâta uitare, se umflă în brațele mele, se mișcă și îmi tatuează epiderma. Mă doare. Mă doare marșul lor prin mine, de parcă vor să se nască înainte să le cunosc înțelesul. Nici degetele nu le știu povestea. Sunt frânturi de silabe amestecate. Și mă sperie. Mă sperie gândul că nu voi ști ce parte din mine se răzvrătește. Că nu voi ști din ce colț voi fi expulzat. Cu amintiri. Cu gesturi. Cu șoapte.

Era primăvară. În ultima zi din martie. Când degetele răzvrătite au început să picure primele șoapte. Prin amprente evadau cu tot cu amintirile din viața de ieri. Degeaba am încercat să îmi pansez și să îmi ascund “rănile”. Era prea târziu. Deja brațele învățaseră să dirijeze dansul gesturilor lente. Iar rândurile mânjite de metafore chemau la povești.

Micuțul meu a împlinit 12 ani. A ajuns la vârsta pubertății. Trece printr-o perioadă de emoții intense și, deși am o experiență dublă cu fetele mele, sper că voi face față noilor provocări. Își dorește atât de mult să fiu mai prezent în viața lui. Și eu aș vrea, dar uneori emoția nu mă lasă. Sau mai bine spus, lipsa de emoție mă ține câteodată departe de el. Să fiu mai prezent. Cu amintiri. Cu gesturi. Cu șoapte.

La mulți ani, Micuțul meu! La mulți ani, Blog-ul lui Adrian!

P.S. Am tot încercat să îl conving pe amicul chatgpt să îmi facă un tort cu 12 lumânări. Nu a vrut în ruptul inteligenței să o facă. M-a ignorat complet și a rămas tortul cu 9. S-o fi gândit că se mai adună și vocalele de pe tort. Așa să fie! Lumânări și cu vocale 12. 12 ani de șoapte…

 

Sursa Foto:  poză generată cu AI.

 

Poveşti pentru sufletul meu:

 

• Povești

• Alergător

• Munte

• America

• Șoapte