Un pumn de cuvinte

Se strânge. Se strânge discret strivind aerul între falange și liniile ce desenează bătăi de inimă închipuite. Sunt încă scene ce vibrează în spațiul tot mai firav, neatente la aerul ce devine din ce în ce mai rarefiat. Parcă le văd cum se crispează sufocate, cu mișcările blocate în jumătăți de gesturi, cu tânguiri aproape adormite. Ca un carusel descentrat ce își aruncă propriile visuri, rănind mulțimea ce privește stupefiată la spectacolul dominoului uman. Mai sunt câteva ce se agață disperate în mișcarea implacabilă. Pleacă și se întorc, și iar pleacă, și iar se întorc. Sau e doar o iluzie, doar iluzia mea că încă îmi mai arde în căuș bătăi de inimă culese cândva.

Simt. Încă simt arsura chiar dacă lipsa gesturilor face ca mișcarea să se frângă. Imaginile se sting. Se strâng una câte una, suprapunându-se într-un tablou scurs. Nu se mai înțelege nimic din liniile contorsionate. Eu nu mai înțeleg nimic. E doar o rană continuă în care cuvinte nestinse se  zbat pe marginea uitării. Sensurile scurse nu pansează, doar speră ca uitarea să vină mai repede.

 

Strânsoarea nu mai are nimic din gestul involuntar. Degetele presează acolo unde arsura încă mai pulsează. Privesc cum rămășițe de sensuri se scurg printre degete. Sunt sensuri născute în atriul stâng și coborâte pe braț spre matca gesturilor. Se scurg cu zvâcniri de tâmple, ca într-un joc naiv, chiar dacă jocul și-a consumat  de mult culoarea. Ridic pumnul stâng spre gură. E ca un ultim gest de tandrețe pentru cuvinte ce se pregătesc să nu mai nască alte cuvinte. Îmi înmoi buzele în gustul scurs pe încheietură. Respirația se precipită. Privirea se întoarce spre amintiri. Falangele se plimbă pe buze ca într-un joc de seducție, strivindu-le, strivindu-le pe rând. Gustul mi se împrăștie în tot corpul. Și degetele revoltate se deschid. Se deschid pe rând lăsând cuvintele să respire. Unu… doi… trei… patru… cinci…

 

De cinci ani mă autoexilez aici. De cinci ani mă abandonez în joaca cuvintelor. Respir, mă ascund, mă pierd între sensuri, între gesturi știute și neștiute. De cinci ani îmi strâng cuvintele în căuș, amestecându-le până își regăsesc dorința de a se așeza în fraze. De cinci ani sunt aici.

 

La Mulți Ani, Blog-ul lui Adrian!

 

 

 

Articole asemănătoare (despre micuţul meu):

• A patra cursă

• Cele trei cuvinte

• Doi ani de Libertate

• Prima aniversare a bastardului

• Micuţul şi Provocarea

• Uau! Am câştigat… Uaau! primul meu… Uaaau! premiu… Uau!

• Obiceiuri de nou născut