Rămășițe de gesturi

Știu!… Știu că aerul nu este suficient de rarefiat pentru a păstra cuvintele nealterate. Se zbat înfrigurate încercând să se înalțe, să atingă zborul gândurilor ce nu pot fi înlănțuite. Își deschid înțelesurile cu aceeași candoare de copil neștiutor și plonjează de pe buze încremenite. Uneori zborul li se oprește pe marginea privirilor și acolo se amestecă cu fulgerări scăpate de pe retină, născând câmpuri pline de culori ce unduiesc prin aerul impur, neștiind de  vremelnicia lor. Alteori se prăbușesc printre bătăi de inimă, sărmane neșoptite dorințe ce rătăcesc prin camere prea pline.

Din stânga zborului erup în șuvoaie calde ce se scurg neștiute și se opresc în pete de culoare, amprentă vizibilă pe buricele degetelor ce încearcă să le dea substanță, să le închidă în forme dorite și așteptate. Se îngână sincron cu degetele pătate de chemare, ca într-o simfonie a mâinii, o simfonie orchestrată din șuvițe rebele, șoptind neașezatele rămășițe de gesturi. Se frâng în silabe amestecate și se scurg pe clape de vânt absorbind sunetele rătăcite prin aer. Bucăți neînțelese de forme se înșiră pe un cerc de emoții, atingându-se și încercând să se recompună.

Privesc dincolo de mine și, în jurul meu, aerul este plin de cercuri, cercuri ce se atrag unele pe altele, cercuri ce se ating, cercuri ce se întrepătrund, cercuri ce se suprapun până la aceeași silabă. Silabă după silabă sfidează aerul și se înșiră ca într-un descântec ce caută vindecare, desenând în cercuri gesturi comune.

Știu!… Știu că aerul nu este suficient de rarefiat și în jur plutesc în derivă rămășițe de gesturi!

 

Foto

 

Poveşti pentru sufletul meu:

 

• Calea

• Scrisori din atriul stâng

• Crucea

• Alei strivite

• Saltul

• Cvnt ntrmnt