Micuţul şi Provocarea

S-a născut din dragoste. Dar nu dintr-o dragoste împărtăşită, ci dintr-o dragoste dăruită şi cuibărită într-un suflet regăsit. Un suflet ce a rătăcit, şi în rătăcirile lui a ajuns până în deşert, în propriul deşert. A traversat, el… sufletul a traversat propriul deşert, a rătăcit prin nisipul fărâmiţat din trecut, amintiri, dorinţe înecate, resturi adunate din visuri fugite. A supravieţuit furtunilor şi verdele i-a înmugurit în primăvară. Deşertul a rămas în urmă şi mugurii s-au înmulţit. Din muguri au ţâşnit gânduri ascunse, au picurat cuvinte, şi rimele s-au încrucişat. Un amalgam de stări s-a întrupat şi a născut. L-a născut pe el, pe Micuţul.

S-a născut la şapte luni, cu noroc sau fără, singur, fără naşă, ursitoarele nu l-au binecuvântat, nici nu au ştiut de apariţia lui. S-a hrănit intens cu gânduri nestinse şi le-a ars în rime, în rânduri, în pagini nesătule de cuvinte. Cuvintele le-a suflat şi le-a trimis în lume, ca pe nişte ambasadori, în căutare de lumi prietene. Şi cuvintele au scormonit totul în jur, au navigat prin pagini, au plonjat printre emoţii şi stări. Au cunoscut o lume fabuloasă, au ajuns până în miezul ideilor, şi s-au întors mai pline şi mai bogate.

A început să umble de-abuşilea, apoi… încet, încet, s-a ridicat şi a învăţat să meargă. Şi mersul l-a purtat în urma cuvintelor, a cuvintelor căutătoare de emoţii. Paşii săi, timizi la început, şi stingheri, l-au purtat spre săli unde cuvintele îşi dau întâlnire, unde scenele sunt inundate de comentarii, unde cortinele tremură a metafore. S-a aşezat cuminte într-un colţ şi a gustat avid din nectarul atmosferei găsite, a respirat ca un muribund aerul tonifiant al acestor întâlniri. Aşa s-au derulat primele lui ieşiri în lume. Apoi şi-a făcut prieteni, i-a invitat în propriul univers, şi stinghereala s-a stins printre rânduri.

Acum, la câteva luni de la naştere, micuţul are un grup de prieteni, un grup mic dar frumos şi talentat, un grup cu care îşi împărtăşeşte gânduri şi emoţii. Micuţul a devenit un adevărat ştrengar, pus pe şotii, dornic de distracţii şi de provocări. Şi pentru că îi plac atât de mult provocările, m-am gândit să îl înscriu la SuperBlog. Micuţul mi-a spus că aşteaptă cu nerăbdare întâlnirea cu atâţia bloggeri talentaţi, cu stiluri şi “cerneli” diferite, întâlnirea cu cei care scriu din plăcere, cu cei care se trezesc printre gânduri şi care adorm printre rânduri. Şi multe poveşti, şi multă distracţie, şi prieteni…

Blog-ul lui Adrian va fi prezent pentru prima oară la SuperBlog.

Baftă concurenţilor! Şi distracţie maximă!…