Îmi vizualizam mișcările pașilor. Mă jucam. Eram conștient că mă abandonam cu atâta plăcere în…
Totul a început cu o șoaptă. Timidă. Nerostită. Strivită între buze. Și prăbușită fără rost…
Luni. O nouă săptămână. În prima zi muncesc de acasă. Multă agitație, mult zgomot care…
Partea I: "Apocalipsa după Georgel", despre gândurile lui Georgel aici. "Werner? Unde ești Werner?" Se…
Cuvintele. Încerc să îmi aduc aminte cuvintele... În primul rând cuvintele. Sunt șoapte. Timide. Între…
Partea I: Georgel. Tresare. E a nu știu câta oară când tresare speriat. Țipătul ăsta…
View Comments
Cea mai frumoasa din vata noastra este copilaria,bravo Karla profita cat mai mult de ea,sant multi copii care 'sar' peste ea vor sa devina cat mai repede adulti ...ce pacat....
Da, copilăria este cea mai frumoasă perioada din viaţa noastră. Mulţumesc, Nico.
"să nu lase frunzele poveştilor să se veştejească"
Foarte frumos spus. Felicitări!
Mulţumim, Radu!
Fara cuvinte, atata maturitate, e uimitor.....
Îţi mulţumesc, Dor!
"oameni mari,dar cu suflet de copii" este una dintre cele mai mari realizari in viata si putini reusesc...iar cei care reusesc se pierd in multimea celor care " lasa frunzele povestilor sa se vestejeasca"...si asta este trist
Ce devreme a inteles Karluta aceste lucruri...
Mulţumesc frumos, dragă Agnes! Cunoşti vreun adult din preajma Kărluţei care nu şi-a pierdut nici poezia şi nici sufletul de copil? :)