“Între coperţile cărţii” de Karla Manea

Se apleacă zările marine cu mult prea depărtate orizonturi, înspre tăiş de iatagan, la fereastra camerei mele. De peste pervazul cald de lacrimi de soare, camera este pătrunsă în cascade de aur pur, aurind-o iarăşi şi iarăşi.

În colţuri, lipite de pereţi de sticlă topită, se apleacă teancuri de cărţi, adânci precum oceanul. Se sprijină unele de altele, ca nişte oameni peste care au trecut izvoare şi soluri de foc încă de la facerea lumii şi până la sfârşitul ultimului sfârşit. Cărţile sunt zăpada de pirită pură pe care am păşit o singură dată, înnegrind-o, topind-o, transfigurând-o. Le-am lăsat urme ca basoreliefuri.

Peste cărţi, patul adormit, de mahon şi cedru, scaldă camera în arome montane şi în tristeţea tomnatică a lipsei lor. Perdelele viscolesc aducând ploaie, asemenea nodurilor de ape. Becul este redundant, camera luminată de cunoaştere pictează lumină de catifea. Sunt eu în cadrul uşii, arhanghelul ce a reuşit a-şi răzbate spada de flăcări în alte suite înflăcărate la poarta raiului. Şi din această poartă, camera nu m-a gonit niciodată, alungându-mă din mine. Se stinge lumina, însă soarele încă pulsează asemenea lunii în bătaia de ecouri a muntelui. La fel ca muntele, şi camera mea are ecou. Parchetul înnegrit, rece ca pământul, miroase a fag ars în sobă şi lasă fumul invizibil să înghită zarea ca o zână rea. Păşind pe el trosneşte, iar eu simt crenguţele rupându-se sub greutatea mea atunci când fac drumeţii pe munte.

Dezordinea de cărţi creează irisului curăţenie. Iar pe biroul alb ca sufletul meu se odihneşte o primă carte, asemenea insulei din mijlocul de cântec tumultuos al mării, la care valurile nu ajung. Prima carte a copilăriei mele, singura făclie în oraşul de cenuşă, fum şi abur ud. Mă aşteaptă ca o mamă, să o deschid, să o mângâi, după ce mi-a dat tot ce a avut, însuşi cuvântul. A rămas cartea ca un catarg cu pescăruşi osteniţi deasupra unei scufundări. În ea văd munţii pe care îi iubesc, văd nemurirea mării.

În cartea aceea s-a pironit toată camera mea. Şi asemenea sufletului meu, şi camera a fost de-a pururi şi va fi ecoul unui vânt de larguri.

 

 

 

 

2015  – Karla Manea – clasa a VIII-a

 

 

 

Foto

 

Ce a mai scris Kărluţa:

 

• “Focurile răsăritene” de Karla Manea

• “Portretul unui artist după moarte” de Karla Manea

• “Avem nevoie de modele în viaţă” de Karla Manea

• “Flori de cireş” de Karla Manea

• “Interviu cu un scriitor” de Karla Manea

• Joacă în toamnă de Karla Manea

• “Mantia copilăriei” de Karla Manea

• “Toamna aurie” de Karla Manea

• “Florile realităţii” de Karla Manea

• Poezia “Un vis” – de Karla Manea

• Poezia “Prezent” – de Karla Manea

• Ghid pentru vrăjitori în devenire

• Să fii liber