Categories: Ciornă

Cele trei cuvinte

Gânduri. Mă plimb pe aleile parcului în căutarea propriilor mele gânduri… Gonisem câteva din ele, mi se transformau în ghemotoace de dor, se aprindeau și îmi pârjoleau toate celulele până în suflet. Celelalte s-au speriat și le-am lăsat să fugă. S-au smuls din mine în plină ploaie și s-au dus șiroind în urma celor gonite. M-au lăsat vinovat, mirosind a amintiri topite într-un colț, cu bucăți înnegrite de cer, cu amprente mișcate ce nu mai pot atinge vreun nor. M-au lăsat cu gesturile abandonate în nemișcare, cu rouă stătută în colţul gurii şi negustată, cu respirația bandajând bătăile inimii. M-au lăsat…

Șoapte. M-am aşezat obosit pe o bancă, pe banca pe care cândva primisem o carte. Erau rânduri încă plutind în aer, erau pagini citite, erau capitole neconsumate, erau şoapte… Erau şoapte plutind prin văzduh, căutându-mă, încercând să ajungă până la mine, să-mi atingă sufletul. “Ai venit!”. Da… am venit şi eram pe acea bancă, rătăcind după gânduri, rătăcind printre şoapte. Simţeam vântul cum amesteca şoaptele, căutând înţelesuri aşteptate şi lipindu-le de şuviţele ce mângâiau fruntea, pregătind întoarcerea gândurilor. Întoarcerea gândurilor…

Verbe. Paginile nescrise ale cărţii se numără, se frunzăresc provocator, se aleargă încercând să atragă şoaptele, să le aşeze în propriul lor suflet. Joaca continuă o perioadă, cât o respiraţie a soarelui, ca un vals început pe o pagină şi terminat pe o altă pagină. Verbele se strâng, se desenează, se aşază în fraze, rând după rând, pagină după pagină. “Sunt… trăiesc… zâmbesc… valsez!” Mă compun, mă recompun, mă scriu cu fiecare bucăţică din mine, cu fiecare sens, cu fiecare gest, până la capăt. Până la capătul verbelor…

Azi se împlinesc trei ani de când mi-am regăsit gândurile, de când mă las copleşit de şoapte, de când mă amestec printre verbe. Sunt trei ani de când mă recompun aici, în rânduri, în sensuri, în respiraţii de pagini ce se vor scrise, scrise până la capăt. Sunt trei ani de când mă joc cu cele trei cuvinte. Sunt trei ani de când mă numesc “Blog-ul lui Adrian”.

Dragii mei prieteni… şi vechi… şi noi… şi neştiuţi… şi “dispăruţi”, serviţi o felie de verb glazurată cu şoapte şi cu gânduri bune! La mulţi ani, mie! La mulţi ani, Blog-ul lui Adrian!

 

Sursa Foto

 


Articole asemănătoare (despre micuţul meu):


Adrian

View Comments

  • Sunt trei de când am ascultat Bistra în compania unor oameni pe care abia îi știam și eu, trei ani de când m-am regăsit prin gândurile tale, prin amintiri de parcă erau ale mele, pentru că da, impartim aceeasi varsta, cu fire duse in copilării grele fără strălucirile de azi dar cu bucuriile unor alte intamplari care ne-au facut ce suntem. Pe banca asta cu vânt printre cuvinte ai găsit-o candva pe Smaranda, fata scoicilor, ai găsit-o pe Liliana, cea cu povestea adevărului unor vremuri despre care mulți nu vor a ști nimic, ai adus-o pe Karla ta cea cu magie prin vorbe și ai stat și cu mine de vorbă despre Costinești, soare, despre greutăți și speranță. Ai pus o cărămidă în fundația mea, acolo unde eu nu știam cum s-o fac. Esti emotie, scrii rar, dar minunat și-ți multumesc pentru toate acestea. La multi ani „blog de Adrian”. La multi ani, prieten drag!

    • Îți mulțumesc mult, Adriana! Îți mulțumesc, dragă Povestitoare. Îmi sunt dragi trecerile tale pe aici, printre cuvintele mele. Comentariile tale ajung la suflet și mă bucur de prietenia ta.

  • la cât mai multe gânduri regăsite, șoapte reîntâlnite și verbe așternute în pagini, cu emoții și bucurii de suflet!

  • La mulți ani frumoși cu inspirație printre cuvinte șoptite, gânduri, verbe, întâmplări, versuri, povestiri! :)

    • Mulțumesc frumos, Dana! Gânduri, șoapte, verbe și cât mai multe povești.

  • La multi ani tie si apoi blogului tau! Pentru ca fara tine nu ar fi existat el :)

    • Mulțumesc frumos, Alexandra! El, eu... eu, el... suntem totuna, aceleași cuvinte, aceleași...

  • La multi ani, blogule, si la multi ani tie, Adrian, la multi ani plini de inspiratie si cuvinte mestesugite!

    • Mulțumesc frumos, Oana! Mă bucur că ești prezentă la petrecerea mea!

    • Îţi mulţumesc mult, Oana. Mă bucur că ai venit la aniversarea mea.

  • La Multi Ani tie si blogului tau, Adrian!
    Eu am venit ceva mai tarziu, dar imi pare tare bine ca v-am descoperit! Sa impletesti iara si iara ganduri, soapte si verbe la fel de inspirat! Si sa petrecem mereu, ca e tare frumos in astfel de momente!
    Cu drag!

    • Mulţumesc mult, Suzana! Mă bucur că ne-am descoperit reciproc. Să ne citim cu drag!

  • Cu întârziere, dar cu apreciere, urez şi eu La Mulţi Ani inspiraţi şi de succes. :)

  • Emotionante ganduri, minunate soapte, inspirate verbe...
    Iti multumim pentru picul de regasire pe care il descoperim printre randuri...

Recent Posts

Still got the run f(or)rom you

Erau serile mele. Doar ale mele. Erau seri de vară când amurgul mă îmbia să…

4 săptămâni ago

Noaptea alergătorului

Degetele alunecă peste bucata de hârtie într-un gest voluntar. Ca niște tentacule se deschid și…

o lună ago

Portret al lipitorului de afișe la a doua tinerețe

Privesc fascinat la mișcările lor. Stau de ceva timp pe o bancă observându-le agitația. Parcă…

2 luni ago

Fantoma

Uneori e întuneric. Doar întuneric. Fără străfulgerări de regrete proiectate la o simplă atingere de…

2 luni ago

21k – În căutarea secundelor

Nu am mai alergat într-o cursă oficială din luna octombrie 2023. Îmi este drag Parcul…

5 luni ago

Generația de aur

Ca orice copil am bătut mingea de când mă știu. În primii ani de școală…

6 luni ago