Caietul cu poezii 21 – Voluptoasele tristeţi

Poezia “Voluptoasele tristeţi”

 

Voluptoasele tristeţi

 

Sufletul meu
e plin de ferestre,
în spatele fiecăruia din ele
există o cămăruţă
în care pâlpâie o lumină,
o lumină ce poate naşte împliniri.
Prin ele, dorurile mele
aleargă speriate
pentru că vine toamna,
pentru că toamna a venit,
şi ucide copacii,
e adevărat că vine romantică
şi cu multă poezie,
dar ea ucide,
şi pe cine consolează că ei,
copacii, mor în picioare…
Tu calci stingheră
pe frunzele uscate,
şi cu voluptate tresari
la jalnica simfonie a lor,
te opreşti o clipă
în faţa sufletului meu,
şi priveşti,
în prima fereastră
un prunc gângureşte fericit,
în a doua o fetiţă
se roagă să nu-i moară păpuşa,
în a treia un Cătălin şi o Cătălină
cu resemnare trag jaluzelele…
în a douăzeci şi şasea
o mamă tristă îşi strigă
copilul vândut,
iar mai departe,
mai departe nu se vede nimic,
ferestrele sunt camuflate,
sau poate dincolo de ele
e numai întunericul,
întunericul parafrazat cu moartea.
Indiferent câte ferestre
vei vrea să spargi
cu paşii tăi stingheri,
în spatele cioburilor
toate fiinţele din sufletul meu
poartă un singur chip,
acelaşi chip,
chipul tău!…
Doamne, nu lăsa sufletul să moară!…

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto

 

Articole asemănătoare:

• Caietul cu poezii 20 – Neputinţă

• Caietul cu poezii 19 – Copilul

• Caietul cu poezii 18 – Am vrut

• Caietul cu poezii 17 – Singurătate

• Caietul cu poezii 16 – Strămutare