Caietul cu poezii – „antiToamnă sau Atentat la Toamnă!”
Un uruit deranjant mă trezeşte brusc. Deschid ochii şi mă concentrez pe zgomot. E dimineaţă şi ţipătul de flex parcă îmi goneşte soarele din geam. Sunetul este inconfundabil. Flex! Flex! Flex! Rimează cu un sunet plin de voluptate dar nu îmi crează decât crispare. Îmi aduc aminte instantaneu de „vorbele” pseudovărului meu din blogosferă. Andrei spunea că cel mai dur vestitor al primăverii este flexul. Mă întreb cine o fi început deja lucrările în apartament. Şi totuşi sunetul avea o notă mai gravă.
Poezia „Chemare”
Poezia „Orbind”
„Unduindu-şi” – Gând din cuvânt
Dimineaţa
Unduindu-şi umbrele
printre crengi înfrigurate,
dimineaţa lăcrimează
solfegii pe clape
de frunze renăscute.
Moderato…
încep crenguţele
să tremure,
una câte una,
în dirijarea adierilor
primăvăratice,
şi-n arcuşul
razelor de soare!