Partea I: Georgel. Tresare. E a nu știu câta oară când tresare speriat. Țipătul ăsta…
Gândurile mi se învălmășesc spre tâmpla stângă. Fruntea se înclină ușor spre inerția brațului ce…
Trecuseră deja opt ani de la experiența similară. Retrăiam emoțiile de la finalul clasei a…
Erau serile mele. Doar ale mele. Erau seri de vară când amurgul mă îmbia să…
Degetele alunecă peste bucata de hârtie într-un gest voluntar. Ca niște tentacule se deschid și…
View Comments
Buna seara, Adrian!
Dupa atata tacere aceasta postare este tare trista, insa sper ca ca este doar o
metafora din cauza ploii!
Doar bine la tine!
PS. Sa stii ca blogul meu de wp a ramas cu o singura postare. L-am facut sa pot comenta.
Bună, Suzana!
Mă bucur că te-am regăsit.
Înțeleg că nu mai scrii pe blogul tău?
Scriu pe blogul meu principal.
Aici poate voi mai scrie, insa nu prea am imi place, recunosc.
Ce ti-e si cu obisnuintele astea... :D
Davvero meraviglioso, Adrian!
Grazie mille, Valy!
A te, Adrian!