“Toamna aurie” de Karla Manea

E frig… E prea frig pentru a da siguranţă strigătelor mărunte ale naturii îndurerate. E mult prea frig pentru a sta calm, rişti să-ţi intre molima abisului în inimă şi să-ţi încleştezi pierderea acută peste zările îngheţate în paguba lumii. Rişti pur şi simplu să te pierzi… Mă macină dorul unei apropiate primăveri!

Plouă pe-nserat, mă pierd în stelele căzute cu o indulgenţă a disperării. Durerea mă arde mocnit, simt de-acum că trebuie să plec, să-mi las în urmă fericirea şi speranţa, să-mbrac disperarea. E prea mult pentru mine, tristeţea mi-e jertfă pentru sufletul devorat de ploaie. Mă simt bolnavă, de parcă am înfipt în inimă un ciob de fier pe care până acum nici nu-l observasem. Nu, nu pot părăsi locul acesta, streşinile plâng, iarba ţese pământul de nori, florile au fost strivite de îngheţ.

Nu-mi pot lăsa natura tocmai când îi este mai greu. Totuşi, am încercat să zbor unde mă poartă amintirea propriei iluzii, dar în scurt timp mi-am dat seama că pornesc pe drumul propriei deveniri.

Ploaia-n nouri creşte, e mai greu pe zi ce trece. Nu mai am scăpare, tot ce pot face este să mă bucur de farmecul înfloririi declinului naturii. Toamna aceasta, ploaia dureroasă, unduirea duioasă a naturii distruse, toate acestea crează o artă a deznădăjduirii, un dans al pieirii, care deşi te încântă, te poate duce spre nemurire…

Este atâta fericire în tristeţea sufletului meu! Ciudată este lumea artei, a literaturii, în care şi până cel mai aprig  peisaj poate deveni ceva frumos.

Era ea, ficţiunea, cea care transforma… şi atunci mi-am dat seama ce se întâmplase: mi-am dat inima ficţiunii aşteptând în schimb doar puterea de a crede.

 

Septembrie 2013  – Karla Manea – clasa a VII-a

 

 

 

 

 

Foto

 

Ce a mai scris Kărluţa:

 

• “Florile realităţii” de Karla Manea

• Poezia “Un vis” – de Karla Manea

• Poezia “Prezent” – de Karla Manea

• Ghid pentru vrăjitori în devenire

• Să fii liber