Spaţiul

Gândurile îmi sunt tot acolo, vibrând, în spațiul dintre murmur și gesturi. Aleargă prin aerul uscat de atâta așteptare, plonjând între un căuș și celălalt. Îmi caută pe vârful degetelor urme de rouă culese în dimineți însorite și înlănțuite în adieri rotunde de chemări. Se conectează acolo, pe fiecare celulă marcată, pe fiecare milimetru atins și cere memoriei frânturi de culori, mișcări de petale, silabe rostite în duet de priviri. Mi se lipesc pe amprente, pe toate, eliberând din ele rămăşiţe de atingeri. Le simt, le simt cum zvâcnesc prin toţi porii, proiectându-mi în căuş un dans al gesturilor lente.

Palmele mi-au devenit ca nişte poli ai gândurilor, ca nişte porţi de întoarceri  în mine, în propriile mele unghere ascunse. Se lasă atinse de gânduri, dezmierdate, cu degetele răsfirate lăsând vântul să îi sufle amintiri de dimineţi înrourate. Stau la o distanţă de un dor una de cealaltă, ele, palmele, şi între ele o lume pierdută sau dispărută, depinde de regrete sau vinovăţii, între ele o lume de nori ce iau forme de cuvinte şoptite plutind, o lume în care gândurile îşi găsesc alinarea.

Palma stângă se duce la tâmplă, palma dreaptă se aşează pe piept ca într-un duel al gândurilor ce se vor conectate şi sincronizate la notele din atriul stâng. E un lanţ prin care se redeşteaptă simţăminte suspendate între două bătăi, între două respiraţii, între două plutiri de gânduri. Apoi palmele se apropie una de cealaltă, atingându-se amprentă pe amprentă, deget peste deget, căuş înghiţind căuş, lipindu-se perfect şi folosind universul dintre ele ca pe un liant perfect.

Cu un gest lent braţele se mişcă spre interior, ducând palmele lipite şi odihnindu-le cu degetele arătătoare pe buze. Gândurile se zbat încercând să iasă şi să umple spaţiul dintre murmur şi gesturi!

Foto

Poveşti pentru sufletul meu:

• Tăcerea Lunii

• Secunda din mine

• De(ce)(mbrie)ja vu!

• Rămășițe de gesturi

• Calea