“Pledoarie pentru un profesor perfect” de Karla Manea

Foarte bine punctat! Culmea este că de când am ieșit eu de pe băncile școlii, (ba nu, de la Revoluție încoace că până atunci toate erau „bune și frumoase” iar elevii fericiți și cu lacrimi pe obraz)…Ei bine, de atunci și până azi toată lumea vorbește despre reforma învățământului. Toți se gândesc că ar putea fi îmbunătățit… Ecaterina Andronescu însăși pomenea de reformare, înainte și după ce și-a terminat mandatul, dar nu în timp ce era minstru, evident. De ce o fi așa de greu de urnit? De ce uităm ce am gândit noi înșine când ne țineam coatele pe bancă? Citind-o pe domnișoara Manea parcă mă văd pe mine cândva, la fel de visător, la fel de încrezător…Încă sunt visător. Dar visătorul este tot mai conștient de faptul că visează…Că nu mai poate sta la aceeași masă cu încrezătorul. Poate pentru mine este prea târziu, dar pentru tine domnișoară, nu e! Te rog numai nu uita felul cum privești acum lucrurile. Nu uita! Iar când vei ajunge la locul potrivit, aplică!