Karla şi Generaţia 2015

Gândurile mi se întorc cu opt ani în urmă… Suntem în 17 Septembrie 2007. Prima zi de şcoală. Prima zi de şcoală a fetiţei mele. Amândoi… ţinându-ne de mână ne-am oprit câteva secunde la porţile şcolii. Inimile noastre bat sincron şi cu aceeaşi emoţie ce ne învăluie. Nu ştiu dacă eu îi strâng mâna aşa de tare sau ea o strânge pe a mea. Mă uit spre Karla. Nu plânge! Dar îi simt lacrimile suspendate undeva între gânduri şi priviri. Îi trimit un zâmbet de încurajare şi încerc să iau din frământările ei, să le amestec cu cele din mine. O privesc adânc în ochi şi împreună păşim pe poarta şcolii. Păşim într-o nouă etapă, într-o nouă lume, un laborator din care ea va ieşi cu aripile larg deschise şi gata de zbor spre propria-i devenire!

Primii patru ani au trecut în ritmul specific claselor primare, un ritm mai lent, un ritm cu parfum de basm. Un ritm în care am amestecat liniuţe, cifre, compuneri, excursii, tabere, antrenamente şi cantonamente. O perioadă dulce în care ne-am acomodat cu concursurile şcolare, în care am debutat în competiţii naţionale de patinaj, în care am învăţat să muncim, cum să muncim şi să luptăm pentru ceea ce ne-am propus.

După clasa a IV-a ritmul a crescut constant. Totul s-a desfăşurat ca într-o cursă nebună. Multă muncă, foarte multă muncă. De multe ori mă întrebam de unde atâta seriozitate şi putere de muncă la un copil de 12 ani. Ce resorturi interioare şi ce ambiţii pot mişca un astfel de copil aflat în pragul adolescenţei! Română, Matematică, Istorie, Geografie, Tehnologie, Desen, Muzică, Civică, Biologie, Fizică, Chimie… să vrei şi să poţi să tratezi cu aceeaşi seriozitate şi dorinţă de cunoaştere fiecare materie. Începând cu clasa a VI-a toate gândurile ei erau îndreptate către viitor, către liceu. Fiecare pas, fiecare rând citit şi scris, fiecare dialog cu profesorul, fiecare proiect, fiecare concurs, fiecare rezultat, toate, toate se proiectau într-un viitor pe care şi-l făureşte sigur, ferm, calculat.

“Ce vei face mai departe? Vei merge la Filologie?” erau întrebările frecvente auzite de la profesori în clasă sau prin cancelarie, întrebări ce îşi aveau rădăcinile în rezultatele obţinute de Karla la Olimpiadele de Română, în talentul şi profunzimea cu care îşi aşternea pe hârtie gândurile. A ezitat un an după care s-a hotărât, ea s-a hotărât, ea a hotărât unde va merge mai departe, la fel ca în clasa a V-a când a hotărât să pună punct patinajului şi să se concentreze exclusiv pe şcoală.

2015… Iunie… Mai sunt doar câteva zile până la examene. Petrecerea de final este deja istorie, s-a dus şi ultima oră de dirigenţie, clopoţelul a sunat pentru ultima dată, cheia succesului a fost transmisă mai departe celor din clasa a VII-a, coroniţa s-a aşezat cuminte în colţul amintirilor, un colţ care sper să genereze ambiţii şi mezinei familiei, testele şi culegerile s-au epuizat, s-a ieşit de pe turnantă şi s-a intrat în linie dreaptă, o linie aglomerată pe final de semne de punctuaţie, genuri şi specii literare, subordonate şi multă emoţie, multă… emoţie…

Dincolo de aceste examene începe zborul unei întregi generaţii. O generaţie frumoasă, dinamică, înzestrată nativ, încăpăţânată, egoistă, sensibilă, o generaţie care cere foarte mult şi de la care avem la fel de multe aşteptări… Generaţia 2015!

Mult succes şi zbor spre împliniri!

Articole despre Şcoala “Hamburg” (195):

• Cele mai bune şcoli din Bucureşti (şi sectorul 3)

• Înscrierea la clasa zero (pregătitoare)

• Un bobocel emoţionat la Hamburg

• Clasa zero la Şcoala nr. 195

• Un gest de suflet – cu şi despre Karla

• Flori pentru Karla

---