Luni. O nouă săptămână. În prima zi muncesc de acasă. Multă agitație, mult zgomot care…
Partea I: "Apocalipsa după Georgel", despre gândurile lui Georgel aici. "Werner? Unde ești Werner?" Se…
Cuvintele. Încerc să îmi aduc aminte cuvintele... În primul rând cuvintele. Sunt șoapte. Timide. Între…
Partea I: Georgel. Tresare. E a nu știu câta oară când tresare speriat. Țipătul ăsta…
Gândurile mi se învălmășesc spre tâmpla stângă. Fruntea se înclină ușor spre inerția brațului ce…
View Comments
"Vinovăţie-n cer!"
Doamne apuc eu vremea aia s-o văd şi p-asta?
Depinde cum "vrei" să trăieşti!
Ştii Adriane, mulţi dintre zei, locuitori în cer aveau metehne omeneşti. Cei chinezi, cei greci, romani sau nordici :)
Trebuie să mai greşească şi ei din când în când, de ce altceva ar fi zei? :)
Păi chiar greşesc, dar dacă nu îi tragem de mâneca! De asta spuneam că depinde cum trăieşti! :)
Ce tempo are poezia ta, parca e scrisa in ritm de tobe africane... :) Daruite iti sunt randurile, daruite inimii si sufletului.
Doar pentru suflete şi inimi ce sunt pe aceeaşi lungime de undă! Mulţumesc, Dor!
Chiar ca e poveste trista:) fii mai vesel :>
Promit! Mulţumesc, Aniela!
Da, dar din tristeţea acestea reuşeşti să faci o îmbinare măiastră de cuvinte şi trăiri.
Îţi mulţumesc, Mihaela!
Vorbe grele, cuvinte care dor, ticluiri de blestem. Se aduna norii in poezia ta.
Se strâng norii a tristeţe!
Doar un colt de gand: deasupra norilor este intotdeauna cerul senin. Indiferent cat de negri sunt norii...
Da, dacă este a nouălea cer! :)