Îmi vizualizam mișcările pașilor. Mă jucam. Eram conștient că mă abandonam cu atâta plăcere în…
Totul a început cu o șoaptă. Timidă. Nerostită. Strivită între buze. Și prăbușită fără rost…
Luni. O nouă săptămână. În prima zi muncesc de acasă. Multă agitație, mult zgomot care…
Partea I: "Apocalipsa după Georgel", despre gândurile lui Georgel aici. "Werner? Unde ești Werner?" Se…
Cuvintele. Încerc să îmi aduc aminte cuvintele... În primul rând cuvintele. Sunt șoapte. Timide. Între…
Partea I: Georgel. Tresare. E a nu știu câta oară când tresare speriat. Țipătul ăsta…
View Comments
frumoasă poezie :)!
Mă bucur că îţi place poezia mea.
De cele mai multe ori, drumul spre retină este unul anevoios. Depinde de intensitatea luminii produsă de cunoașterea celuilalt.
http://andreigalatanu.blogspot.ro/
Da, Andrei. Depinde de intensitatea sentimentelor dăruite celuilalt. Îţi mulţumesc pentru conetariu.
pasiune si durere, un cocktail pe care nu il recomand, dar pe care se pare ca tu l-ai baut pana la fund
Dacă nu guşti... nu simţi nimic! Doar păcăleşti...
Sa ma ierti de dragul tau, de dragul meu, de dragul nostru! Fa ti un bine, iarta ma!
Frumoase versuri..trist adevar
Ps: sunt noua in „joaca de a blogg erii”, stiu ca mai am de invatat 🙂
Astept o vizita, un comentariu ^-^
Salutari!
Salutări și multă inspirație în noua joacă!