Caietul cu poezii 19 – Copilul

Poezia “Copilul”  de Ema

 

Copilul

---

 

Copilule!
Copilul secundelor,
de ce zbori atât de înalt?
Cerul tău e atât de senin,
paşii mei sunt atât de stingheri!…

Te-aş fura
să-ţi vindec aripile
după zborul tău frânt
dar mi-s mâinile-n cătuşe.

Nimănui nu-i pasă de mine
copilul meu drag,
toţi mi-au învăţat clipele pe de rost
şi m-au adus aici, pe pământ
să mor puţin câte puţin.

Şi s-a scurs din mine cenuşa,
da, nisipul meu s-a preschimbat în cenuşă
şi-am rămas singură,
clepsidră pustiită,
numărând bătăile vremii,
scurgându-mi în piept secundele
una câte una…

 

P.S. Nu ştiu pentru cine sunt clepsidră:
pentru pustiul altora
sau pentru propriu-mi pustiu?

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto

 

Articole asemănătoare:

• Caietul cu poezii 18 – Am vrut

• Caietul cu poezii 17 – Singurătate

• Caietul cu poezii 16 – Strămutare

• Caietul cu poezii 15 – Vină

• Caietul cu poezii 14 – Condamnare

---