Caietul cu poezii 17 - Singurătate

Adriana says:

16/08/2013 at 11:28

Cu ochii larg deschişi
Şi simţuri adormite
Citesc cuvinte pustiite de dor
Şi nu ştiu cum
Dar nu-ţi simt pustiul din suflet in ele
Ce bine!
Sunt...doar ceată. Sau nu?
- Adrian says:
  
  16/08/2013 at 16:05
  
  Ori ceaţă, ori pustiu, ori nefiinţă,
  Crezi că mai pot să-mi decodific stările normal?
  Mă-npiedic de ce văd, o fi ceva dorinţă?
  Mă simt o goeletă ce nu-şi găseşte mal!
dordefemeie says:

16/08/2013 at 16:23

Superba imaginea, perfect asortata poeziei si sufletului tau indragostit de inaltimi...
Ruxandra says:

17/08/2013 at 11:41

Uneori singuratatea doare.
- Adrian says:
  
  17/08/2013 at 22:00
  
  Doare cu voluptate!
- Matei Vasile says:
  
  12/05/2019 at 01:40
  
  pt mn doare singurătatea nu doar uneori
Vienela says:

18/08/2013 at 08:21

Un om care poate spune in cateva cuvinte ceea ce altii nu reusesc in postari kilometrice, nu poate avea sufletul atacat de pustiu. Imi place mult poza!
maya says:

21/08/2013 at 17:08

Închide ochii la loc ,
încearcă acum să privesti doar în tine
nu-i așa că acum ți-e mai bine?
Știu.Te-am citit
și am vazut de unde-și trage seva
rădăcina luminii.

Caietul cu poezii 17 – Singurătate