Categories: Social

Am împlinit o lună în Blogosferă!

Am creat acest blog pe la începutul lunii trecute. A fost ca un declic prin care mi-am regăsit plăcerea de a scrie. În 22 aprilie am făcut cunoştinţă cu toateBlogurile.ro şi astfel am devenit o prezenţă în Blogosferă. Au trecut ceva zile, au început să apară articolele şi iată că am ajuns la prima aniversare, 1 lună. Ştiu că e foarte puţin! Dar, vă rog să mă lăsaţi să mă bucur! O lună de când am descoperit un nou univers. Un univers paralel şi “tăcut”, o lume ascunsă privirilor, dar bogată în cuvinte, idei, un colţişor inundat de sentimente stinghere. E ca o lume pierdută cândva, căutată şi regăsită acum. Ca un prieten drag, gonit din mine şi reîntâlnit surprinzător.

De la descoperirea acestei lumi spectaculoase, avid şi curios, am început să caut cât mai multe informaţii, să citesc cât mai mult posibil (în limita timpului liber), să incerc să fiu la curent cu acest fenomen. Nopţile mele au început să se micească iar gândurile către blog s-au dilatat. Am aflat de grupurile de pe Facebook, de plugin-uri utile, de Blogawards şi campaniile sale. Am înţeles că această lume respiră şi se dezvoltă prin voi, cei care scrieţi, că voi sunteţi atomii acestui cristal. Şi a venit firească dorinţa de a vă cunoaşte, de a intra în lumea voastră, de a mă conecta cu voi. Am început să vă citesc, am pus comentarii acolo unde mi-a plăcut ce am citit, am dat un Like, am lăsat o urmă discretă. Printre voi am găsit persoane care m-au încurajat, mi-au oferit un suport constant şi important prin mesajele lor. Le mulţumesc Danielei Bojincă (Pishky) şi Mihaelei Cornoiu (Gmxul), şi îmi scot pălăria în faţa lor. Am “întâlnit” şi persoane care mi-au lăsat impresia că le deranjează prezenţa mea în micul lor univers, un fel de sală de spectacol în care toate scaunele erau deja ocupate. Şi am trecut din sală în sală, şi am observat aceleaşi scaune ocupate cu aproape aceleaşi “personaje”. M-am retras uşor descumpănit în spatele uşilor deschise şi peste comentariile celor din sală am continuat să citesc. Dar, poate că privirea m-a înşelat!

Când te implici în ceva nou, când pleci la un drum lung, spectaculos şi greu, e foarte important să îi simţi pe cei apropiaţi alături de tine. Unii îţi sunt alături şi te încurajează, alţi sunt prea ocupaţi… ca să reacţioneze!!! Îţi mulţumesc, Liliana! Îţi mulţumesc, Simona!

Mă duc să-l sărbătoresc pe ăsta mic. Nu ştiu cum o să se descurce nevastă-mea cu toţi. Pe lângă cele doua fete e nevoită să mai “crească” şi un băieţel (eu sunt ăla), iar acum a mai apărut şi bastardul ăsta… de blog!!!

La mulţi ani!

Sursa Foto

Adrian

Next Uau! Am câştigat... Uaau! primul meu... Uaaau! premiu... Uau! »

Previous « O floare şi o poezie - De-or trece anii...

View Comments

Mihaela says:

22/05/2013 at 07:30

Adrian, ma bucur ca ti-am descoperit blogul. Imi place cum scrii. Nu te lasa descurajat de alti bloggeri pentru ca intotdeauna vor fi locuri libere in sala (blogosfera) si in nici un caz nu ocupi scaunul altcuiva. Mult succes in continuare!
Lili says:

22/05/2013 at 08:57

LA MULTI ANI, cat mai frumosi si cu multe impliniri.

Ti-am spus de multe ori ca imi place cum scrii si cred ca incetul cu incetul, in functie si de tine, asta mic-ul va face parte din familie.

Lili
andrei manea says:

22/05/2013 at 11:12

La multi ani si la cat mai multe articole faine! - ;)
Alexandra Ali says:

22/05/2013 at 11:14

Tu continuă să scrii. Atât timp cât persoanele se întorc la blogul tău pentru a-l citi ... e bine.... Chiar și când nu s-ar mai întoarce, dacă acest blog este important pentru tine, continuă ceea ce faci până când vei reuși să răzbați.

La multe alte luni ...și chiar ani în blogosfera noastră!
- Adrian says:
  
  22/05/2013 at 11:32
  
  Mulţumesc de încurajare, Alexandra!
elly weiss says:

22/05/2013 at 11:39

Iata ca am nimerit la aniversare! :)
E si cu tort, cu sampanie? Ca nu zic ba :)
Glumesc,desigur.
Ma bucur sa mai descopar un cndei in blogosfera. Asa cum spune si Mihaela mai jos, nu te descuraja din cauza celor care parsa fie deranjati de o noia aparitie. Niciunuia dintre noi nu ne-a fost usor la inceput. Eu am un an si aproape 4 luni in blogosfera si ai dreptate, nu este toata foarte prietenoasa. Dar tebuie sa ai rabdare. Ce e al tau este pus deoparte, cum se spune. :)
Iti dau si un like la blog, pe FB :) Fiindca imi place cum scrii, din putinul pe care am avut timp sa-l vad :)
Ziua de azi sa fie o zi frumoasa si plina de sperante!
La multi ani blogului! (Am sarit direct la ani dupa cum vezi, deci am incredere). :)

P.S.- Ti-am raspuns la comentariul lasat la mine :)
- elly weiss says:
  
  22/05/2013 at 11:45
  
  Eh... Mihaela spunea mai sus...dar nu stiam cum functioneaza postarea comentariilor.
  Am papat sau incurcat niste litere pe ici, pe colo. Era vorba despre "condei", despre "trebuie" "noua"...si-o mai fi vreo greseala.
  Tastele...sunt mai rebele azi. Nu stiu ce e cu ele. ;)
Irealia says:

29/05/2013 at 15:34

La mulți ani! :)
Să tot sărbătorești, că ai și cu ce și de ce! Am ajuns cu câteva zile mai târziu, deci nu mai sper la tort și șampanie, dar țin neapărat să-mi las urările în urmă! Cu drag!
- Adrian says:
  
  29/05/2013 at 16:14
  
  Mulţumesc frumos! Trebuie să recunosc că te "aştept" de câteva săptămâni (te-am citit prima dată în preajma Paştelui... Costineşti...). Tort nu mai am. Dar, desfac o sticlă de şampanie în cinstea trecerii tale pe aici. Noroc!
  - Irealia says:
    
    30/05/2013 at 09:30
    
    Dar am fost și atunci, doar că mi se întâmplă să citesc de pe tabletă, de unde îmi ia mult și bine să scriu un comentariu, că nu pot să-i fac tastatura să meargă cu diacritice, așa că o folosesc fără (tastatură). Iar tu n-ai butonul de like, din jetpack, care să-mi marcheze trecerea pe aici, în lipsa unor vorbe. De unde ai rămas cu impresia greșită că am lipsit! :) Hai noroc, mulțam de șampanie, mi-a picat numai bine! :)