Categories: Ciornă

A patra cursă

Sunt din nou în cursă. În propria mea cursă. Alerg pe aceleași alei de cuvinte. Întotdeauna cursele mele se duc pe aceleași alei. Trec pe lângă cuvinte știute, pe lângă fraze bătătorite de atâtea ori, pe lângă simboluri hidratându-mi gândurile, pe lângă amintiri ce îmi zâmbesc din colțuri de cursă. Uneori văd aceleași chipuri întinzându-mi o bucată de ciocolată, sau lăsându-mi o carte pe o bancă la marginea cursei. Câteodată de sub pași îmi tresar revoltate rămășițe de gesturi și mi se agață nevăzute de trup, ținându-mi secundele în loc pentru câteva bătăi de inimă. Sunt momente inevitabile, pe cât de dorite, pe atât de hulite. Sunt clipe de respiro în această cursă de anduranță, clipe ce îmi sunt oferite la fiecare început de rând.

Mi-am pus pe mine același șort alb cu dungi silabisite, manșeta, tot albă, la mâna dreaptă, cu urme de cerneală pe șuvițe îngândurate. Mi-am legat timpul pe mâna stângă, lăsându-l să-mi numere secundele ce mi le împrăștii pe sub tălpi. Mi-am lăsat gândurile să zburde libere, pregătindu-se să-mi sincronizeze pașii în fraze și am coborât între cuvinte, provocându-le la o cursă nebună până dincolo de înțelesuri.

Fiecare cursă se scrie în tăcere, o tăcere spartă doar de respirația ce îmi usucă rândurile așternute pe alee, și alee după alee se înșiră într-o nerăbdare șoptită, frunzărind amintirile ce se regăsesc la fiecare trecere prin dreptul inimii. De fiecare dată inima este acolo și se lasă antrenată în iureșul cuvintelor, devenind alee, pași, secunde, îmbrăcând totul într-un univers căptușit cu emoție.

 

 

Au trecut patru ani de la primul pas, de la primul cuvânt parcă șoptit timid, cu o umbră de teamă proiectată la marginea frazei. Era un 2 aprilie când s-a născut, când s-a dat startul primei curse aici, pe culoarul așezat între gânduri și șoapte. Sunt patru ani de când mi-am scris pe tricoul de “concurs”: “Blog-ul lui Adrian”.

La mulţi ani, mie! La mulţi ani, Blog-ul lui Adrian!

Sursa Foto

 


Articole asemănătoare (despre micuţul meu):

Adrian

View Comments

Recent Posts

Nunta de Aur în IOR

Luni. O nouă săptămână. În prima zi muncesc de acasă. Multă agitație, mult zgomot care…

6 zile ago

Regretele patiserului Marcel

Partea I: "Apocalipsa după Georgel", despre gândurile lui Georgel aici. "Werner? Unde ești Werner?" Se…

3 săptămâni ago

Anacronism

Cuvintele. Încerc să îmi aduc aminte cuvintele... În primul rând cuvintele. Sunt șoapte. Timide. Între…

2 luni ago

Apocalipsa după Georgel sau Absențele tânărului Werner

Partea I: Georgel. Tresare. E a nu știu câta oară când tresare speriat. Țipătul ăsta…

3 luni ago

Tremolo

Tremolo. Un tremolo fuori tempo. Peste tot. În jur. Oriunde respirația încearcă să îmblânzească șoaptele.…

3 luni ago

Poveste fără rimă

Gândurile mi se învălmășesc spre tâmpla stângă. Fruntea se înclină ușor spre inerția brațului ce…

4 luni ago