Vandalizată de comunitari

Miercuri dimineaţă cobor din bloc împreună cu fiică-mea şi ne grăbim spre parcare. E ora 7.15, suntem pe fugă, Kărluţa trebuie să ajungă la şcoală cu câteva minute mai devreme pentru a pune la punct împreună cu o colegă de clasă susţinerea unui mic proiect la Tehnologie. Era vorba despre o maşină a viitorului ce funcţiona cu un combustibil revoluţionar. Joacă frumoasă de copii. Ne urcăm într-o maşină a prezentului, în Sanderuţa mea cea albă, şi mă pregătesc să bag cheia în contact. Pe exterior o bucată mare de ceva nedefinit zace pe parbrizul maşinii mele. Ce o fi chestia aia? Mă uit mai atent şi aceea bucată pare că seamănă cu un număr de înmatriculare. Trag aer adânc în piept şi îmi fac curaj să mă dau jos din maşină.

Mă aplec din lateral peste parbriz. Într-adevăr, era un număr de înmatriculare, era numărul maşinii mele. Îl iau de pe parbriz şi observ cum partea inferioară a suportului este spartă. Cu mişcări precipitate mă duc în faţa maşinii. Evident numărul nu era acolo. Restul părea în regulă. Fac doi paşi laterali stânga şi descopăr a doua scenă a “crimei”. Bara din faţă era spartă în partea laterală inferioară. O bucată din ea de mărimea unei jumătăţi de palmă era pe jos. Mă uit şi văd alte mici bucăţele rupte din bară. Pe aceeaşi parte la 1.5m era parcată maşina soţiei, maşină ce nu fusese mişcată în ultimele 36h, de când mişcasem eu ultima oară maşina mea. În faţă un mic trotuar iar pe el, pe partea dinspre stradă, erau stâlpi de fier ce protejau. Niciunul din ei nu erau rupţi în dreptul parcărilor noastre. Ce Dumnezeu! Cum a fost lovită maşina? Şi cu ce?

Schimb câteva impresii cu Kărluţa. Ce ar putea fi? Vreun biciclist obosit. Sau unul cu vreun motor, scooter. Îmi este greu să înţeleg cum s-a putut întâmpla. Dau un ocol maşinii şi pe partea cealaltă, tot la bara din faţă, tot în partea laterală jos a treia “scenă” a crimei. O bucăţică cât o carte de vizită ruptă din colţul de la bară. Nu mai înţeleg nimic! Ce s-a întâmplat aici? Supărat, culeg toate bucăţile de plastic de pe jos, mă urc în maşină şi o duc pe fată la şcoală. Apoi, las maşina în parcare, plec la muncă bombănind şi gândindu-mă la nesimţirea multor români.

Spre seară îmi cumpăr un suport pentru număr şi mă duc în parcare să îl montez pe maşină. În parcare la vreo 10m distanţă de maşina mea un vecin trebăluia pe lângă a lui. Ne cunoaştem doar din vedere dar ne salutăm când ne întâlnim prin parcare, locuieşte la două blocuri de mine. Îl salut discret de la distanţă şi îmi văd de treburile mele. “Vecine, ţi-au făcut varză maşina!” zice el. Trag o grimasă pe faţă şi dau din cap mâhnit. Ce? De unde ştie?… “Cum? Aţi văzut ce s-a întâmplat? Cine a făcut asta?” întreb eu agitat. “Am văzut de la balcon.” şi arată cu degetul spre o laterală a blocului în care locuieşte. “Câinii!” Rămân interzis. “O haită de câini ţi-au făcut asta! Erau vreo şapte-opt.” continuă el. Şi mi-a povestit ce a văzut. O haită de câini alergau înnebuniţi o pisică iar aceasta disperată s-a băgat sub maşina mea. Aşa a căzut victimă Sanderuţa mea. Şi cum nu mai am CASCO la maşină, sărăcuţa de ea o să rămână marcată pe viaţă din cauza unor câini comunitari.

Am un prieten vechi de când lumea, ne cunoaştem de pe vremea când trăgeam cu ventuze într-un anumit tablou aşezat deasupra catedrei în sala de clasă. Ştiţi voi despre ce oroare este vorba. Prietenul acesta al meu s-a făcut membru de partid, a devenit pesedist  cu acte, sau cu carnet. În ultimele săptămâni am tot avut discuţii cu el despre cât de multe a făcut în sectorul 3 noul primar Negoiţă. Care Negoiţă? Unul din ei! Credeţi că este vreo diferenţă între vechiul Negoiţă şi noul Negoiţă? Să fim serioşi! Aceleaşi bănci “interschimbabile”, aceleaşi borduri “scalabile”, garduri şi alei “upgradate” fără nicio justificare. Iar blocurile zac nereabilitate cu miile. Cică nu mai sunt bani! Nu vă mai spun de locurile de joacă amenajate din Parcul IOR ce s-au deteriorat şi va trebui să se apropie noul mandat ca să se mai mişte ceva. Tocmai îmi povestea dragul meu prieten că au dispărut câinii din sector. Şi ăştia de unde au apărut? Ăştia care mi-au “vandalizat” maşina de unde au ieşit? Poate or fi fost aduşi de duşmanii “ideologici” ai primarului. Poate or fi fost aduşi din galeria dinamovistă de pe Ştefan cel Mare, implantaţi aici pentru a muşca şi virusa toată suflarea din sector cu scopul de a o transforma într-o masă alb-roşie. De ce nu s-au dus să alerge pisici prin jurul Marelui Grand Otel? Sau la primărie să bage frica în consilieri şi să muşte din clanţele birourilor? De ce? De ce tocmai din Sanderuţa mea?

Pe mine cine mă despăgubeşte pentru paguba produsă de această haită de câini comunitari?