“Sunt nepoata unui deţinut politic” (2) – Manifestări duşmănoase

Autor: Liliana

În urma articolului meu “Sunt nepoata unui deţinut politic” publicat pe acest Blog, Adrian mi-a propus să continui pe această temă.

M-am gândit mult şi în cele din urmă mi-am spus că, având în vedere ce au trăit bunicii noştri şi indirect părinţii noştri, noi avem obligaţia să scoatem la lumină crâmpeiele de istorie, trăite de familiile noastre. Scopul este ca generaţiile tinere să cunoască adevărul despre această istorie recentă, pentru ca astfel de momente să nu se mai repete.

Pentru ce au fost arestaţi aceşti oameni?

Una dintre întrebările care se puneau frecvent în interogatoriile martorilor era: “Ce cunoasteţi Dvs. în legatură cu manifestarile duşmănoase la adresa regimului actual al susnumitului?”

Înainte de a continua este nevoie de o mică precizare. “Susnumitul” făcea parte din categoria micilor proprietari de pământ, numiţi chiaburi de către autorităţile bolşevice, şi nu din vreo “aristocraţie” locală. Chiaburii erau ţărani înstăriţi, care prin munca lor, prin truda lor au reuşit să agonisească pământ.

Să vedem ce însemna manifestări duşmănoase, manifestări care te duceau în puşcărie şi lăsau familia fără nici un sprijin, ba mai mult decât atât, toate bunurile familiei fiind confiscate. Citez din dosar:

“Numitul se manifesta dusmanos la adresa regimului actual, aratand ca o sa fie greu de lume, ca au mai fost partide dar ca Partidul Comunist nu a mai fost niciunul, ca acestia (comunistii) iau tot de la oameni lasandu-i goi si flamanzi. De asemenea, acesta propovaduia dorinta schimbarii regimului, aratand ca acesta nu o sa dureze cat lumea si o sa se schimbe si astea cum s-au schimbat si altele. Privind colectivizarea agriculturii numitul arata ca o sa fie greu de lume daca se va trece in colectiv intrucat nimeni nu o sa mai fie stapan pe lucrurile lui, indemnandu-ne totodata sa nu ne inscriem in colectiv. Astfel spunea ca acest lucru sa fie facut de toti nu numai de dansul, ca nu are ce sa ne faca.”

Când şi cum au început problemele? La dosar există o dare de seamă făcută de un plutonier major de miliţie, acesta având misiunea de a supraveghea tot ceea ce se întâmplă în comună. În 12 iulie 1950 miliţianul constată în cercetarea “ariilor” că trei din cele patru batoze “stau şi nu lucrează”, pentru faptul că nu au ce treiera. Cercetând “amănunţit” din ce cauză batozele nu au materie primă, miliţianul constată că, “chiaburii din această comună duc o acţiune organizată, în scopul de a nu treera cu batozele, acţiune care se verifică prin următoarele stări de fapt:”

– “absolut toţi locuitorii şi-au făcut armane (n.a. loc special amenajat unde se treieră cereale) în curţile lor, unde doresc a treera, în scop de sustrage mai uşor sămânţa şi a nu preda cotele la colectare;”

– “nici până în prezent nu au început căratul la arii ci dimpotrivă, pentru a avea motive şi de la această sustragere, se duc şi cară pietriş, cărămidă, nisip şi apă la Construcţiile S.M.T.-ului local, de unde câştigă bani frumoşi”.

– “această acţiune a chiaburilor din comuna respectivă, a mai profitat şi de faptul că nu s-a procedat la o organizare planificată a treerişului, deoarece colectivele sau cetele ce urmau să înceapă treeratul nu erau organizate, fiecare cum treera, pleca acasă, lăsând pe restul în lipsă de braţe, batoza fiind nevoită să oprească lucrul, fapt care le-a permis chiaburilor să afirme că cu astfel de treerat o să-i apuce şi iarna şi că mai bine ar fi să se apuce să treere cu armanul…”

În urma investigaţii făcute şi a informaţiilor culese, miliţianul a “reuşit să identifice clica de chiaburi ce influeţează starea de spirit a locuitorilor în această comună”. Şi îi menţionează în raportul său:

– “Chiaburul (nume) întâlnind pe ţăranul sărac (nume) cărând la arie, i-a spus că de ce cară că e sărac şi tocmai pentru aceasta el trebuie să treere cu armanul ca să-i rămână lui sămânţa să nu io ea Statul şi că să nu mai care că în curând vor veni americanii. Respectivul se găsea deja la miliţie reţinut pentru cercetări.”

– “Chiaburii (nume) (n.a. urmează numele a şase persoane, printre care şi “susnumitul”) se duc la cârciumă şi beau rachiu cu alţi chiaburi, mijlocaşi şi chiar cumetrii de ai lor, şi lansează diferite zvonuri… în afară de asta mai aţâţă şi tăranii săraci contra autorităţilor… la un moment dat au trimis pe ţăranul sărac (nume) căruia-i dăduseră să bea mai întâi, să bată pe vicele preşedinte, pe motiv că acesta nu-i dă pânză de la  Cooperativă.”

– “Un alt fapt ce dă posibilitatea lansării zvonurilor alarmiste în comună, este că învăţătorul şi preotul achiziţionează cantităţi mari de gaz şi petrol, pe care-l cumpără de la Cooperativă, gest care îngrijorează pe unii locuitori, gândindu-se la vremuri de război.”

În finalul acestui raport miliţianul face câteva propuneri ce sunt menite a descuraja “acţiunile” chiaburilor. Una dintre ele se referă la interzicerea vânzării în cârciumă a băuturilor alcoolice pe perioada treieratului, “pe care chiaburii le folosesc ca mijloc de convertirea tăranilor săraci, agitându-i împotriva regimului”.

Acest raport, dare de seamă, scris la 12 iulie 1950 de un plutonier major de miliţie, este documentul ce a pus în mişcare întregul mecanism bolşevic ce a dus la arestarea, incriminarea şi condamnarea unor oameni nevinovaţi.

va urma…

 

 

Sursa Foto

---

Articole asemănătoare:

• “Sunt nepoata unui deţinut politic” de Liliana

• Oroarea fără cuvinte!

• A fost sau nu a fost?

• Nu-i mai suport!

---