Sens giratoriu Sfinx – Autostrada Bucegi

“În opt sute de metri intraţi în sensul giratoriu şi părăsiţi-l la a doua ieşire”. O uşoară foială se simte pe scaunul din dreapta, faţă, a jeep-ului. Jeep nu în sens de marcă. Dacă stau să mă gândesc bine, cred că în sens peiorativ! Pe bancheta din spate, ciupeli şi chicoteli înfundate.

– Auzi, dragă! Eşti sigur că ai băgat ….. “În trei sute de metri intraţi în sensul giratoriu şi părăsiţi-l la a treia ieşire”… bine traseul… Ce? Cum la a treia? Mai devreme a spus la a doua! Ţi-am zis, dragă, că ăsta nu e bun de nimic. Şi nu înţeleg de ce nu schimbi vocea asta de fufă nesiliconată! Poţi să bagi şi voce masculină, d-aia adevărată, de zici că este vocea lui Botezatu la Eurovision! “Intraţi în sensul giratoriu şi părăsiţi-l la a patra ieşire”.

Cu şaisprezece ore înainte. Bucureşti. Cândva în viitor. Agitaţie mare prin casă. Două valize imense stau aruncate pe jos, deschise, gata să înghită câteva colecţii de primăvară-vară. Din toate colţurile camerei începe să se audă o muzică specială, plină de sentiment, o “doină” din ghetou.

– Băi, frate, încerc şi eu să stabilesc traseul de mâine, şi nu pot să fac nimic în condiţiile astea. Cine a dat drumul la muzică?

– Nu a dat nimeni drumul la muzică, e telefonul meu, mă sună prietena mea. Şi apoi, nu e o muzică obişnuită, ştii şi tu că e preferata mea, e melodia lui Gogu Nepotu Minune!, spuse ea.

Într-o mişcare lentă, cu oftaturi şi cu îngânări triste, ea se apropie de telefon, îl ia în mână, îşi dă ochii pe spate şi se lasă să cadă sedusă pe fotoliu. Trec câteva secunde veşnice, în care temperatura corpului ei a crescut semnificativ. Respiră greu. Visează… Şi visul ei e gata. Oftează. De câte ori îi sună telefonul visează. Vocea lui… E atât de fericită. Se simte o femeie împlinită! Are tot ce vrea. Are un iubit macho, plin de pătrăţele, frumos, eee… nu chiar aşa de frumos, nu contează, are bani şi o iubeşte, restul nu mai contează. Şi de o perioadă s-a îndrăgostit nebuneşte de Gogu Minune. E cea mai frumoasă dragoste pe care a simţit-o vreodată. La început a fost nemulţumită că această dragoste nu îi poate fi împlinită şi împărtăşită. Până la un moment dat când s-a întâmplat o minune. Era la sală şi lângă ea două femei stilate, elegante, vorbeau despre ceva ce iniţial nu a înţeles. Ştia că cele două sunt stilate, aveau buze marca Bianca, unghii aplicate de 20cm, limbajul lor deosebit, tipic emisiunilor TV. Arătau ca nişte vedete adevărate. A ciulit urechile şi a prins tot ce discutau. Era prima dată în viaţa ei când auzea de lucruri atât de minunate. Despre iubirea “platanică”. Cum poţi să iubeşti platanic, cum poţi să porţi dragoste cuiva fără să ai contacte fizice, fără gesturi. Doar gândul către el şi atât. A mai auzit că în Bucureşti sunt străzi întregi cu Platani. Şi a fost pe astfel de străzi şi s-a plimbat singură, doar cu dragostea ei pentru Gogu. A respirat acel aer miraculos şi a înţeles că din acel moment nu mai stă nimeni între ea şi dragostea ei.  Aşa s-a simţit împlinită, ce o fi aia! Era micul ei secret. Iubitul macho nu trebuia să afle vreodată. Bine! Până la urmă i-a spus şi prietenei ei. Şi a făcut bine. Voia ca cineva să o susţină, să fie alături de ea…  Vibrațiile telefonului o aduc la realitate.

– Alo! Bună, tu! Ce faci? Greu mai răspunzi la telefon!, spune prietena.

– Aaaa! Tu erai? Bună! Cu treabă pe aici, am venit mai adineauri acasă și mă apuc de bagaje.

– Ai o voce aşa de obosită! Iar ai simţit dragostea aia a ta? Norocoaso! Unde ai fost? spune prietena.

– Am fost să-mi aranjez părul, mâine mă scoate iubi prin Bucegi. Tocmai pregăteam bagajele. Nu m-am hotărât ce pantofi să îmi iau. Nu ştiu ce culoare merge mai bine prin Bucegi. Crezi că un roşu aprins mă avantajează? I-am primit cadou acum o săptămână, au tocul de 12 cm şi vreau să le fac inaugurarea. Rochii îmi iau vreo 2-3, poate mă schimb pe acolo.

– În Bucegi? Fată, tu ai înnebunit? Te-ai apucat de munte acum?

– Eu pe munte? Da, ce m-am prostit! Nu, dragă! Ce, nu ştii? Au dat ăştia drumul de câteva săptămâni la transtraversele  alea prin Bucegi. Cică se merge bară la bară. Poţi ajunge cu maşina până la Sfinx într-o oră. E o shaormerie tare de tot acolo. Deja îmi lasă gura apă. Şi chiar mai departe, până la Omuleţul. Am văzut nişte afişe prin oraş cum că acolo au instalat o urnă-container, şi dacă poţi să arunci din mersul maşinii un talon completat cu datele personale, vei fi invitat de onoare la nunta noului imperator al rrrrromilor. Ah, era să uit, la Băbătii are loc o prezentare de modă şi vreau să-mi mai cumpăr câte ceva. După ce ne ameţim în jurul Omuleţului, ne întoarcem la Lac, la Clăbuci, suntem invitaţi la un botez. E la complexul ăla supermeseriaş din noua staţiune, unde ContraTV face emisiunea “Poluaţi, vă rog!”. Apropos, ai văzut ultimul episod? Şi-a dat Metea barba jos şi a cerut-o de nevastă pe Ţonciu, în direct. Mamă, ce emoţionant a fost! A făcut Metea şi o braziliană, tot în direct. I-a dat cu scrumiera în nas şi i la spart. Cică a vrut să îl imite pe Marcel Răducanu. Chiar, nu vreţi să veniţi şi voi?

– Aş veni, dragă, dar papagalul ăsta al meu are probleme cu maşina, mi-e că ne lasă în drum.

– Stai fată liniştită! Oricum la Bălăieşti au construit un service auto, avem şi o pilă tare acolo. Hai că vorbesc cu iubiţelul, şi mai bine mergeţi cu noi. Ce zici?

– Mergem, mergem, trebuie să fie tare mişto acolo!

– Sigur. În noua staţiune au şi un circ, vedeta spectacolului este dresură de păstrăv mutant. Au chiar şi o mică grădină zoologică. Au adus acolo câteva animale leşinate şi buimace, ce au mai găsit prin “munţi” după atâţia ani de scormonit, asfaltat şi pârjolit natura.

– Bine, dragă. Venim cu plăcere. Pe la cât ne luaţi?

– Pe la 11.00. Da, te rog să fiţi gata. La 13.00 începe prezentarea de modă şi vreau să fim acolo. Ah, mai am o rugăminte. Te rog să mă suni tu pe la 10.00, şi fii insistentă, vreau să ţină mai mult de data asta.

– Băi, mai termină în muşchii mei cu telefonul ăla, că nu pot să mă concentrez. Nu reuşesc să setez ăsta ca lumea şi pe urmă o să ţipi că întârziem la Băbătii. Frate, să veţi ce nebunie au făcut ăştia acolo! Chiar în nasul Sfinxului e un sens girator. La prima ieşire e shaormeria aia celebră, şi apoi Băbătiile. Mai departe poţi să te duci până la Cruce. La a doua ieşire se merge către Casinoul de la Omuleţul, si de acolo pe Calea Bucşei se ajunge la Parcul Acvativ de la Bălăieşti, e şi un service auto acolo. Pe a treia ieşire, pe Calea Talpa Băbătiilor se merge către Moeciu de Sus. Pe a patra, şi ultima ieşire, se merge către Grota, şi apoi pe Valea Ialomiţei, la Lacul Clăbuci, unde este noua staţiune.

După şaisprezece ore. “Intraţi în sensul giratoriu şi părăsiţi-l la a patra ieşire”.

– Iubi! Iubi, aici, la prima, aici e shaormeria aia…

 

 

P.S. În 24 mai a.c. a apărut în presă o informaţie despre “Transcarpatica”, o şosea ce va lega judeţele Braşov şi Dâmboviţa. Drumul leagă Moroieni de Moieciu de Sus, trecând pe Valea Ialomiţei prin Cheile Zănoaga, Zănoaga, Bolboci, spre Padina, Şaua Bucşei, Valea Bucşei. Nu am mai fost de foarte mult timp pe Valea Ialomiţei, şi am înţeles că zona este deja împânzită de off-road-uri şi iubitori de aer poluat. Peturi? Sunt deja parte a naturii în România. Acum două săptămâni am fost la Cascada Bigăr. Mare ghinion, cascada se află la câtiva metri de drumul naţional. La 200m de Bigâr, în amonte pe Valea Minişului, pe o zonă de pietriş, erau zeci de peturi aruncate!!!

22 august. Se anunţă deschiderea celor 16km din “TransBucegi”, şoseaua ce leagă Sinaia de Babele.

23 august. Se anunţă un nou proiect de şosea prin masivul Bucegi: şoseaua Buşteni-Gura Diham-Râşnov.

Mă întreb, oare ce mai urmează? Ăştia nu sunt în stare să asfalteze câţiva km de autostradă în condiţii normale de teren. Dar prin munte, şi peste munte! Ce se va întâmpla cu microsistemele din acele zone? Ce se va întâmpla cu flora şi cu fauna? Voi chiar aveţi încredere în aceste proiecte? Eu unul sunt deja trist de ceea ce va deveni Bucegiul!!!

Sursa Sursa Foto

 

Articole asemănătoare:

• La sediul LFP

• La Brutărie

• O întâmplare povestită

• Piţi Talent şi Nea Piţi

• Obiceiuri de nou născut