Primii kilometri ai maratonului

Toamna trecută, în perioada concursului SuperBlog, m-am “visat” la linia de start al unui maraton cu tot cu emoţii, cu slăbiciuni, cu plămâni fremătând, cu energii gata să explodeze. La finalul acelui articol m-am “trezit” în rândurile aşternute cu o promisiune făcută, cu promisiunea că mă voi pregăti continuu pentru ca anul acesta să pot alerga un semimaraton (în luna octombrie), iar pentru anul 2015 să pot avea curajul de a încerca un maraton. Un pariu cu mine, un pariu cu timpul, un pariu cu propriile limite, un pariu pe care îl reînnoiesc în aceste noi rânduri.

După terminarea SuperBlogului mi-am luat câteva săptămâni de respiro şi am decis ca începând cu prima zi a anului 2014 să încep pregătirea fizică. 1 ianuarie 2014. Petrecerea de revelion s-a terminat. E ora 6.00 am. Mi-am promis că încep pregătirile chiar de azi. Ce fac cu oboseala? Oboseala nu reuşeşte să mă corupă. Îmi pun alarma să mă trezească pe la 11.00. Reuşesc să mă trezesc, mă simt plin de energie, mă îmbrac în trening şi plec în parc. Spre surprinderea mea nu sunt singurul nebun care după o noapte de revelion nedormită îşi face primii paşi de alergare în parc, în dimineaţa de 1 ianuarie. Pentru mine sunt primii paşi ai maratonului.

Am continuat să ies în parc şi să alerg, dar nu cu frecvenţa cu care ar fi trebuit. De două-trei ori pe săptămână, uneori cu pauză, nu este un ritm suficient pentru o astfel de pregătire. Mai ales că distanţele parcurse se limitau la 3-4 km. Ştiu! Foarte puţin pentru ce mi-am propus. Dar, cum de multe ori “natura” conspiră la îndeplinirea ţelurilor propuse, am primit o provocare de la Nadia (fina mea). În ce constă? Să ne înscriem la maratonul organizat la Bucureşti pe 04 mai 2014 şi să alergăm cât ne ţin plămânii, sau mai puţin, până ne prinde din urmă maşina organizatorilor. Vă explic ce este cu această maşină!  Şi sper ca acest eveniment să fie momentul care mă va ajuta să duc mai departe tot ce mi-am propus.

Wings for Life World Run este evenimentul organizat pe 4 mai 2014 la aceeaşi oră (ora 13.00), în acelaşi timp, în peste 30 de ţări, cu alergători ce se întrec simultan pe cinci continente. Se estimează peste 100.000 de alergători şi este considerată una din cele mai mari curse organizate vreodată. Linia de finiş este una inovatoare, nu te va aştepta undeva la capătul cursei. Dimpotrivă, simbolizată de o Maşină Oficială, linia de finiş va pleca la un interval de timp în urma alergătorilor şi pe măsura scurgerii timpului va accelera, urmând ca în momentul în care va ajunge din urmă un sportiv să îl scoată din traseu, considerându-se cursa încheiată. Cursa din Bucureşti se dispută pe drumul naţional DN3-DN3A (Bucureşti-Feteşti), pe un teren relativ plat şi fără mari diferenţe de nivel. Se pleacă de lângă Cora Pantelimon, se aleargă pe lângă Complexul Lebăda, se trece de intersecţia cu Cernica, de Centura Bucureştiului şi apoi spre Brăneşti. Şi tot mai departe… Toate fondurile strânse sunt donate cercetării pentru vindecarea leziunilor coloanei vertebrale.

Săptămâna trecută ne-am înscris la acest maraton, eu şi cu Nadia. Astfel “zarurile au fost aruncate”. Ţinând cont de “gradul” de pregătire, de timpul destul de scurt până la eveniment, de caracteristicile cursei (cu acea linie de finiş care te prinde din urmă), mi-am propus o ştachetă ridicată. Sper să parcurg 10 km până când linia de finiş mă va ajunge. Estimativ, înseamnă să ajung în Brăneşti, aproape de locul grătarelor de altă dată. Conform formularelor de calcul ale organizatorilor, pentru un target de 10 km voi fi ajuns de Maşina Oficială după 1h şi 10′. Sper să reuşesc cu această ţintă iar aceşti km parcurşi pe 04 mai 2014 să fie primii kilometri ai propriului meu maraton!

După două săptămâni de pauză şi după trecerea sărbătorilor am reînceput alergările. Luni o alergare de incălzire în compania Kărluţei şi în ritmul ei, 3.13 km alergaţi în 23’24”. Marţi am alergat singur într-un ritm bun, am parcurs 3.10 km în 18’46”. Azi (miercuri) am dublat distanţa, alergând 6.10 km în 37’44”, cu o viteză medie de 9.69 km/h. Mă bucură foarte mult constanţa cu care am alergat, viteza oscilând între 9.21 şi 10.29 km/h pentru cei 6 km parcurşi, cu atât mai mult cu cât km 4 l-am parcurs în cel mai bun timp, iar km 5 a avut un timp mai bun decât km 2 şi km 3. Un ritm care mi-a dat încredere că pot acoperi 10 km până când linia de finiş mă va scoate din traseu. Ştiu că aceste valori nu sunt grozave dar sunt un bun început pentru mine.

Voi continua alergările şi pe 04 mai voi fi prezent la linia de start a Wings for Life World Run alergând primii mei kilometri la un maraton.

Sursa Foto