Erau serile mele. Doar ale mele. Erau seri de vară când amurgul mă îmbia să…
Degetele alunecă peste bucata de hârtie într-un gest voluntar. Ca niște tentacule se deschid și…
Privesc fascinat la mișcările lor. Stau de ceva timp pe o bancă observându-le agitația. Parcă…
Nu am mai alergat într-o cursă oficială din luna octombrie 2023. Îmi este drag Parcul…
Ca orice copil am bătut mingea de când mă știu. În primii ani de școală…
View Comments
Ooo! Nichita Stanescu. Unul din preferatii mei!
Frumoasa poezie,frumoasa floare.
Am reţinut de la "Adolescenţi pe mare" că Nichita e unul din preferaţii tăi! :)
De "Poveste sentimentala" ce zici ?
Ce memorie! Tie iti place Minulescu, parca.
Foarte frumoasă! Cel mai citit îmi este Păunescu, printre preferaţi: Minulescu, Bacovia, Nichita.
Bacovia e prea trist.
Paunescu e mult, tumultos si bun.
Imi mai place Marin Sorescu.
Ah, l-am uitat pe Marin Sorescu, "dacă nu cer prea mult"! Nu l-am mai citit de mult, muuuult de tot! Îmi place şi Sorescu.
Un lac imi este gandul
pe care plutesc nuferi albi
de ras sau de plans.
deasupa e cerul
dedesupt e-un abis
plutesc intre dor
si-un vis interzis.
Ce bine ca exista cuvantul!
La început e un vis interzis, pentru ca apoi să devină un vis comun!
Ai cerut Sorescu... facă-ţi-se voia :D
Shakespeare - Marin Sorescu
Shakespeare a creat lumea în şapte zile
În prima zi a făcut cerul, munţii şi prăpăstiile sufleteşti
În ziua a doua a făcut râurile, mările, oceanele
Şi celelalte sentimente.
Şi le-a dat lui Hamlet, lui Caesar, lui Antoniu, Cleopatrei şi Ofeliei,
Lui Othello şi altora
Să le stăpânească, ei si urmaşii lor,
În vecii vecilor.
În ziua a treia a strâns toţi oamenii
Şi i-a invăţat gusturile:
Gustul fericirii, al iubirii, al deznădezdii
Gustul geloziei, al gloriei şi aşa mai departe,
Până s-au terminat toate gusturile.
Atunci au sosit nişte indivizi care întârziaseră
Creatorul i-a mângâiat pe cap cu compătimire
Şi le-a spus că nu le mai rămâne decât să se facă
Critici literari
Şi să-i conteste opera.
Ziua a patra şi a cincea le-a rezervat râsului,
A dat drumul clovnilor
Sa facă tumbe,
Şi i-a lăsat pe regi, pe împăraţi
Şi pe alţi nefericiţi să se distreze.
În ziua a şasea a rezolvat unele probleme administrative
A pus la cale o furtună,
Şi l-a învăţat pe regele Lear
Cum trebuie să poarte coroana de paie
Mai rămăseseră câteva deşeuri de la facerea lumii
Şi l-a creat pe Richard al III-lea
În ziua a şaptea s-a uitat dacă mai are ceva de făcut.
Directorii de teatru şi umpluseră pământul cu afişe,
Şi Shakespeare s-a gândit că după atâta trudă
Ar merita să vadă şi el un spectacol
Dar mai întâi, fiindcă era peste măsură de istovit,
S-a dus să moară puţin.
Îţi mulţumesc pentru Sorescu, Centurion! Uau! Câţi ani au trecut de când nu am mai citit această poezie!!!
Destui, de prin clasa a IX-a sau a X-a nu reţin exact... cum spuneam, mulţi, f. mulţi ani de atunci :)
Eu l-am citit şi o perioada după liceu! :)
Sunt mai bună, mai caldă, mai inţeleaptă. Măcar cât citesc...versuri.
Eşti oricum aşa cum ai spus! Dacă citeşti şi un vers, totul se colorează cu un mic zâmbet!